A zis, dar nu înseamnă că este aşa, indiferent de interpretare...Nu a zis Sf. Siluan "Călugăr este acela care se roagă pentru întreaga lume."?
A zis, dar nu înseamnă că este aşa, indiferent de interpretare...Nu a zis Sf. Siluan "Călugăr este acela care se roagă pentru întreaga lume."?
Nu puteţi să-l scanaţi şi să-l puneţi pe forum, sau măcar să mi-l trimiteţi pe mail?Intregul numaru 2/2011 a revistei Facultatii de Teologie de la Alba "Altarul Reintregirii" este dedicata monahismului si acolo este si studiul istorico-liturgic al surorii Monica Grama, de care vorbea pr. Petru. L-am cautat mult si in cele din urma mi l-a adus cineva xeroxat dupa revista.
Eu o consider taină Călugăria, mai ales că am dovezi patristice.Călugăria nu este o Taină precum înţelegem pe cele 7 Sfinte Taine afirmate de Biserică. Sf.Taine numim doar pe cele ce ne sunt indispensabile mântuirii (individuale sau colective):
Asta, pt că la noi taina se reduce la slujba cununiei , iar Slujba cununiei/încununării este percepută ca o legiferare pt împreunare, şi fără de ea nu se poate concepe împreunarea.-nu te poţi mântui împreunâmdu-te cu femeia fără Cununie;
Părinte, nu-l încurajaţi, îl legiferaţi ca ne-păcat, iar Cununia o declaraţi opţională, cu valoare de ierurgie!Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Desigur că nu încurajezi concubinajul (ar fi contrar instinctului de supraviețuire), dar ai fi de acord cu căsătoria oficială fără cea religioasă?Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Dragii mei, tocmai de aceea m-am inflamat eu, pentru că acest argument îl aduc ecumeniştii ca să arate că există mântuire în afara Bisericii. Ei spun că pe lângă Botez, Mirungere, Euharistie, etc. există infinite Taine prin care Dumnezeu mântuieşte lumea, deoarece infint este şi Dumnezeu. Și care sunt consecințele directe ale acceptării acestei afirmații? Răspunsul nu-i greu de dat: relativizarea cuvintelor Domnului "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu"; relativizarea importanţei dogmelor în iconomia mântuirii; etc.Exclud faptul legiferării păcatului curviei. Dar am adus ca exemplu cum prin Taine necunoscute de noi mîntuieşte oamneii.
Nu ne batem joc părinte de taina Nunţii, ( de reţinut, cununia este sujbă nu taină, care încununează Taina Nunţii). Şi este foarte adevărat că vasul se sparge trăind cu femeia/ bărbatul, înaintea acestei taine, şi evident că este şi impediment la Hirotonie, canoanele sunt clare.Mi se pare mie sau vă bateţi joc de Taina Cununiei? Nu vreţi să le spuneţi oamenilor că nu li se "sparge vasul" dacă se împreună înainte de Cununie, iar că a trăi cu femeia (după Botez) fără Cununie nu este impediment la Hirotonie?
Nu doresc părinte să le spun oamenilor că se pot mântuii fără botez, pt că unii sf Mucenici, chiar dacă nu au avut botezul cu apă, l-au avut pe cel al sângelui.Nu doriţi cumva să le spuneţi oamenilor că se pot mântui fără Botez, şi asta deoarece avem Sfinţi Mucenici care nu erau botezaţi la data martiriului?
Am făcut-o demult şi este foarte adevărat, am vrut să spun doar că există posibilitatea mântuirii pt un ortodox chiar dacă nu are această slujbă a cununiei, dacă nunta care a făcut-o înainte de a veni la ortodoxie este cinstită şi patul neîntinat, după convertire, chiar dacă soţul sau soţia nu au această slujbă.Încercaţi să faceţi diferenţa între cei ce s-au botezat având deja soţ/soţie şi cei ce botezaţi fiind se împreună cu cei nebotezaţi ori botezaţi şi fără Cununie?
Şi eu am văzut diferenţa părinte după ce m-am călugărit, şi chiar aveam pe limbă să spun la prima postare, dar m-am reţinut, anume, că dacă nu ar fii nici o dovadă patristică de mărturie a Călugăriei ca Taină, eu am siguranţa experienţei proprii, a ceea ce ştiu că s-a întâmplat cu mine, şi nu pot să tac.Eu am văzut diferenţa: când ţineam soţia de mână înainte de Cununie aveam război în trup, dar când preotul ne-a unit mâinile, parcă ţineam mâna mea nu pe a ei. Şi nu pot să tac. Dumnezeu îmi este martor.
Ba tocmai că este, Călugăria este modelul desăvârşit al desăvârşirii în Hristos, iar Nunta nu este numaidecât indispensabilă mântuirii, un om se poate mântuii şi fără această taină, la fel se poate spune şi despre cealaltă, dar cu precădere viaţa îngerească/ suprafirească este superioară celei fireşti.Numiţi călugăria taină, cum doriţi, dar nu o puteţi băga în rândul tainelor indispensabile naşterii, creşteriii, rămânerii şi desăvârşirii în Hristos.
Cum să nu părinte, aveţi dreptate.Părinte Haralambie sunteţi duhovnic sau nu? Aţi văzut semnele morţii sufleteşti la cei ce trăiesc în curvie sau nu? Ori nu le ştiţi care sunt?
Ceea ce nu înţelegeţi sf voastră este că eu merg cu exigenţa mult mai departe decât chiar ca sf voastră, cred.Părinte, nu-l încurajaţi, îl legiferaţi ca ne-păcat, iar Cununia o declaraţi opţională, cu valoare de ierurgie!Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Chiar vă rog să mă lămuriţi dacă ştiţi mai multe.P.S.
Citiţi ce citiţi dar îngelegeţi greşit.
Să nu credeţi părinte că ecumeniştii aduc acest argument al infinităţii tainelor, dimpotrivă ortodocşii adevăraţi spun, precum sf Iustin Popovici şi alţii, aşa cum arată P.S. Fotie şi arhimmandritul Filaret în Combaterea Noului Catehism Catolic, contra sf Părinţi.Dragii mei, tocmai de aceea m-am inflamat eu, pentru că acest argument îl aduc ecumeniştii ca să arate că există mântuire în afara Bisericii. Ei spun că pe lângă Botez, Mirungere, Euharistie, etc. există infinite Taine prin care Dumnezeu mântuieşte lumea, deoarece infint este şi Dumnezeu. Concluzia este: relativizarea cuvintelor Domnului "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu"; relativizarea importanţei dogmelor în iconomia mântuirii, etc.
Chiar vă rog...Pentru ceasta mă văd dator să vin cu ceva explicaţii mai târziu atât cu privire la Sfintele Taine cât şi la cuvintele Domnului din Mt.24:51, deoarece există legătură între ele.
Canonul 26, Sf. Vasile cel Mare:În schimb, dacă s-au despărţit înainte de a avea cununia religioasă, dar au avut-o pe cea civilă, pt mine însuraţi au fost, şi o nouă căsătorie preacurvie este.
Părinte, vorbiţi argumentat biblic şi patristic ca să nu greşiţi (ca acum).Ba tocmai că este,Numiţi călugăria taină, cum doriţi, dar nu o puteţi băga în rândul tainelor indispensabile naşterii, creşteriii, rămânerii şi desăvârşirii în Hristos.
Curelarul din Alexandria şi Sf.Antonie cel Mare ar avea ceva de zis aici. Putem să-l invităm şi pe Cuv.Efrem Katunakiotul să ne spună cum mama sa şi Gheron Iosif sunt în aceeaşi cinste la Dumnezeu (lucru care l-a şocat când i s-a descoperit de sus) , deşi ea a avut bărbat şi copii, iar Gheron Iosif a trăit în aspre nevoinţe ascetice.Călugăria este modelul desăvârşit al desăvârşirii în Hristos,
nu se poate mântui dacă vrea unire trupeascăiar Nunta nu este numaidecât indispensabilă mântuirii un om se poate mântuii şi fără această taină,,
la fel se poate spune şi despre cealaltă, dar cu precădere viaţa îngerească/ suprafirească este superioară celei fireşti.
Pr Dimitrie, Binecuvântaţi! Mă simțeam dator să vă răspund acum pt că nu mai pot continua. Este normal ca să susţineţi posibiliatea sfinţenie în viaţa de familia, mai ales că sunteţi căsătătorit, şi de altfel şi eu sunt întru totul de accord, doar că eu nu vb despre viaţa personală, despre persoane şi cazuri de excepţie, pt că de altfel cunosc şi eu cazuri de sfinţi mireni care au întrecut pe unii călugări, care au uimit prin viaţa lor, care în inima lor erau călugări convinşi, şi dacă vreţi putem dezvolta…Ca de pildă sf Iuliana Lazarevskaia de la Ruşi , care s-a învredncit şi de cercetarea Maicii Domnului încă în viaţă, era lucrătoare desăvârşită a rugăciunii tainice neîncetate, explica înţelesuri din Biblie care uimeau, deşi nu ştia carte, avea şi harisma proorociei, şi a avut şi 12 copii, a vrut după un timp să meargă la mănăstire, dar n-a lăsat-o soţul, era gata hotărâtă să-l lase, dar a convins-o să rămână cu promisiune că nu se vor mai culca împreună restul vieţii. Viaţa ei a fost la o mare înălţime duhovnicească, virtuţile ei au fost covârşitoare, are moaşte întregi, făcătoare de semne (minuni).Curelarul din Alexandria şi Sf.Antonie cel Mare ar avea ceva de zis aici. Putem să-l invităm şi pe Cuv.Efrem Katunakiotul să ne spună cum mama sa şi Gheron Iosif sunt în aceeaşi cinste la Dumnezeu (lucru care l-a şocat când i s-a descoperit de sus) , deşi ea a avut bărbat şi copii, iar Gheron Iosif a trăit în aspre nevoinţe ascetice.
Pr Dimitrie, vorbind despre ‘’cale’’ înţelegem un mod de viaţă, să dau câteva mărturii de sinteză, ca să vedeţi de ce cred eu aşa şi nu altfel ,să vedem ce spun sf părinţi, ca să vorbesc argumentat.Nu calea te mântuie şi te desăvârşeşte, ci modul în care trăieşti. De aici, nesuperioritatea uneia faţă de alta.
Singurul argument ce ne este îngăduit să afirmăm superioritatea călugărie faţă de nuntă, este că monahismul este o cale mai lesnicioasă şi atât ("Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi." 1Cor.7:28).
Restul este de la cel rău.
Părinte, vorbiţi argumentat biblic şi patristic ca să nu greşiţi (ca acum). .
Acum eşti mai mare şi ca Apostolii? Că dincolo erai mai ceva ca Sfinţii Ioan din Kronştadt şi Nicolae Velimirovici! Nu-i spui Sf. Ap. Iacov că nu este necesară ungerea cu untdelemn a bolnavilor (Iac.5:14, Mc.6:13)?Interesant ca atunci cand se aduc argumente din Dionisie Areopagitul si Teodor Studitul ca monahismul ar fi TAINA, pr. Dimitrie nu accepta argumentele patristice, vorbind despre Taine necesare si facultative (de parca Maslu sau Hirotonia ar fi necesare).
Părinte, eu ştiu că cei care aveau legalitate civilă a căsătoriei, nu erau socotiţi că trăiau în curvie, aveţi vreo dovadă în acest sens că nu este adevărat?Canonul 26, Sf. Vasile cel Mare:În schimb, dacă s-au despărţit înainte de a avea cununia religioasă, dar au avut-o pe cea civilă, pt mine însuraţi au fost, şi o nouă căsătorie preacurvie este.
Curvia, nu etse nuntă şi nici început de nuntă. Drept aceea, de ar fi cu putinţă, cei ce prin curvie se împreunează să se despartă, aceasta este mai bună. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea să locuiască împreună, să cunoasă adiă certarea curviei. Dar să se lase ca să nu se facă ceav mai rău.
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori