Mesaj necititde maria_andreea » 12 Mar 2010, 23:42
Florina ţi-a dat un răspuns duhovnicesc şi totuşi am simţit nevoia să spun şi eu 2 cuvinte aici pt că întradevăr mi se pare un teren minat.
Teologia este arta artelor, de fapt orice definiţie am încerca să-i dăm ea e imperfectă pentru că a vorbi despre Dumnezeu, a sfătui pentru a duce omul în Rai este misiunea, misiunilor.
Însuşi stilul de viaţă pe care teologia, viaţa duhovnicească îl impune este unul cu totul aparte, este unul îngeresc (îndrăznesc să spun). În timp ce ceilalţi aleargă după stricăciunea lumii, trăind în dezordine cei de la teologie stau calm, liniştiţi, oferind tuturor un zâmbet cald, mulţumindu-se cu un singur ingredient, iubirea...bineinţeles aceasta este imaginea teoretică a lucrurilor. Şi pentru că cel întunecat la chip nu suportă o asemenea trăire îşi întăreşte artileria cu slava deşarta căreia puţini îi rezistă: tu posteşti, tu te rogi neîncetat, tu ai pace, tu ai iubire...tu eşti deosebit etc cunoaştem din păcate şi partea practică.
Întăriţi-vă cu oamenii duhovniceşti, cu sfaturile lor cu amintirea bunătăţilor pe care le-aţi primit de la Dumnezeu, nădăjduind spre ele... cu prezenţa monahilor care duc o viaţă desăvârşită de pe chipul cărora se poate vedea Hristos în toată frumuseţea Sa. Şi mai ales înarmaţi-vă cu scutul smereniei pentru a nu cădea, căci una e să cazi de sus şi una de la o distanţă mai mică.
Luaţi aminte la cei care au căzut, la urâciunea păcatului pentru că aceleaşi curse sunt întinse tuturor celor care purtăm trup şi mai ale nu osândiţi pentru a vă alia duşmanului fratelui în suferinţă.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)