Sunt mirean. Incerc sa fiu si sa raman mirean la locul meu. Se pare ca e tot mai greu.Ma bucur domnule (parinte?) Petre C pentru ca ati punctul pe i. Lucrurile nu pot continua asa. In materie de credinta nu se merge pe bajbaiala si pe ambiguitati. Daca nu suntem tari in ceea ce stim si in ceea ce am mostenit nu avem nici o sansa sa rezistam atunci cand lucrurile vor deveni si mai smintitoare. Nadajduiesc din tot sufletul ca exista multi crestini ortodocsi romani care nu s-au clintit in aceasta (relativ mica) incercare.
Doamne ajuta!
Chiar nu îți dai seama că aici nu este vorba de când sărbătorești Paștile ci de cine sărbătorește?Anul ăsta, Danion Vasile a înghițit carnea de miel cu noduri, știind că a serbat Paștile în aceeași zi cu catolicii.
Anul acesta Paștile s-a serbat și pe stil vechi și pe stil nou în aceeași zi, deci Lumina Sfântă a venit la Ierusalim și pe stil nou.
Părinte, m-ați înțeles greșit. Eu sunt conștient de faptul că nu data calendaristică determină venirea Luminii, ci epicleza patriarhului Ierusalimului (care nici măcar nu are loc în ziua de duminică, ci sâmbăta la amiază). Voiam să atrag atenția stiliștilor că din punct de vedere calendaristic anul acesta (ca și anul viitor) Lumina a venit și după calendarul îndreptat.Chiar nu îți dai seama că aici nu este vorba de când sărbătorești Paștile ci de cine sărbătorește?
Dacă, prin absurd, otodocși ar hotărâ să sărbătorească paștile în august sau decembrie lumina ar veni și atunci pentru că este vorba de cine nu de când.
Totdeauna când ortodocși vor sărbători Paștile va veni lumina. Este un semn care se transmite în fiecare an.
Pr. Dorin Piciorus i-a contestat, ce-i drept cam dur, competenta intr-ale teologiei, numindu-l "manelist". Daca o sa continue asa, tare mi-e teama ca pr. Dorin, care si-a luat o groaza de ocari pentru asta, a avut dreptate.2)n-am înțeles de ce este numit Danion Vasile teolog.
D-nă Maria vorbim de 2 lucruri diferite: de stilişti (cei care consideră că Duhul Sfânt nu mai e asupra BO stil nou) şi de BO stil vechi care doar sărbătoresc după datele Sfinţilor Părinţi. Eu la cei de pe stil vechi făceam referire şi nu la stilişti. Am spus că cred cu tărie că Duhul Sfânt lucrează şi în BOR, că nu a fost o schimbare dogmatică singura care l-ar putea mânia pe Dumnezeu, însă faptul că ştiu că există ortodocşi (Sf. Munte etc) care au refuzat schimbarea calendarului nu mă face să mă simt confortabil. Schimbarea calendarului o consider o slăbiciune din parte ierarhilor şi atât fără să mă ating de Duhul Sfânt lucrător. Mie nu îmi plac compromisurile de aceea Îl rog pe Bunul Dumnezeu să-i lumineze pe conducătorii noştri ca pe viitor să nu mai facă şi alte compromisuri.daca nu sunteti sigura ca Dumnezeu a acceptat schimbarea (adica ca Duhul Sfant exista in BOR) de ce va mai duceti la biserica?Dacă invitaţia lui Danion este spre stilism eu nu pot decât să mă rog Lui Dumnezeu pentru El şi pentru cei care sfinţesc calendarul...Cu toate acestea, poti asculta in inregistrarea postata mai sus, ca si in raspunsul la acuze formulat chiar de fratele Danion, existenta invitatiei explicite de a se alatura unei factiuni ROCOR nerecunoscute de comunitatea Bisericilor Ortodoxe.
Sunt mirean. Incerc sa fiu si sa raman mirean la locul meu. Se pare ca e tot mai greu. (...) Sunt altii, ca pr. Mihail Stanciu, samd, care chiar au pus punctul pe i. Oricum, urmeaza si episodul 2, si episodul 3, pana Danion ia o decizie, sa speram inteleapta.
Eu nu ma refeream la scrisul pe forumuri. Este foarte greu sa gasesti in viata reala oameni cu care sa poti discuta. Internetul este f util din mai multe puncte de vedere. M-am referit la exagerarile de tip zelot si orice alt tip de exagerare.Aveti dreptate. Din pacate mirenii nu mai pot ramine la locul lor. Si eu mi-as dori din tot sufletul sa nu fie nevoie sa comentez pe forumuri si sa ma contrazic cu lumea. Insa daca tac ma simt vinovata.
Cine este Pr. Dorin Piciorus? L-as fi contactat de mult daca stiam ca are aceeasi parere...
Concluzia pledoariei noastre e aceea că: Danion nu creează conştiinţe profund ortodoxe şi româneşti în acelaşi timp, prin discursurile sale, apte să facă faţă confruntărilor reale şi vieţii de zi cu zi, ci le dă o copie a propriei sale stări de ghetoizare, unde a nu face e mai important decât a face, unde entuziasmele tinereşti sunt strânse de gât în loc să fie învăţate să zboare şi unde acreala e considerată entuziasm şi entuziasmul edulcorat e denumit drept râvnă.
Bineinteles ca nu S-a nascut de doua ori, nu S-a inaltat de doua ori iar Duhul Sau nu S-a pogorat de doua ori. Cu toate acestea serbam moartea, ingroparea si invierea Domnului la orice Sfanta Liturghie! Din acest motiv sunt absolut convinsa ca pe Dumnezeu nu-L deranjeaza sa Il sarbatorim de mai multe ori atata timp cat aceasta se face cu credinta. Acesta sa ne fie noua pacatul!!Hristos nu s-a născut de două ori, nu a înviat de două ori, nu s-a înălțat(suit) de două ori, Duhul Sfânt nu s-a pogorât de două ori......(...)
Stliștii nu sunt sectari ci ortodocsi și chiar unii destul de consecvenți!
Nu vă mai jucați cu cuvântul eretic!!!!!!
În 2006 am fost la Schitul Locurele de lângă Mânăstirea Lainici. Eram în grup patru persoane, printre care și un student la teologie. Părintele Adrian Făgețeanu, care pe atunci avea 93 de ani, ne-a întrebat pe fiecare ce suntem. Studentul a răspuns: Viitor teolog. Părintele se uită în gol gânditor, cu o mână se scarpină-n cap și zice: Mă... eu am învățat la școală că au fost doar trei teologi: Ioan Teologul, Grigorie Teologul și Simeon Noul Teolog, dar acum aud că matale ești al patrulea...
Vă întreb ceva: cum poate o Biserică carte are succesiune apostolică și credință ortodoxă să fie eretică?
Sunt două elemente fundamentale ale unei Biserici: succesiunea apostolică și credința exprimată.
Nu sunt de acord cu poziția lor în ceea ce privește calendarul dar a fi declarați sectari(=eretici) este cam mult.
Păi cine altul decât Domnul? In Evanghelia de la Ioan spune clar: 'Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi'. Adică cine se rupe de viţă (de Biserica, adica de Trupul Domnului) nu poate sa aducă roadă.Și cine a decretat că ei dacă au făcut o șcindare nu mai au har și că punerea mâinilor lor nu mai este validă?
Cred că nu e bine să amestecăm lucrurile stiliști(ortodoxi), catolici(totuși o Biserică) și adventiști(sectari non Biserică).
Nu putem amesteca ortodoxi cu cei care deși nu sunt în comuniune cu noi totuși sunt o Biserică și cu sectarii care s-au rupt de Biserică, sunt aspecte diferite,
Stimata D-na/ra Alina Glod,
Hristos a inviat!
Intrucat unii membri ai publicatiei Axa pun sub semnul intrebarii calendarul nou, ma simt obligat sa ma abtin a mai scrie la publicatia Dv. pana ce voi observa o incetare a unor astfel de atitudini.
Tot in acest context am refuzat ultimul numar si l-am expediat retur.
Raman un fidel cititor al ziarului Axa cu speranta, ca toti autorii vor ramanea, ca pana nu de mult, in duhul unitatii Bisericii lui Hristos si Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Romane.
Va multumesc pentru intelegere.
Cu deosebita consideratie,
Pr. prof. dr. dr. Mihai Valica
Crezi că purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserica Sa – Trupul lui Hristos de pretutindeni se încadrează în limitele gândirii și logicii tale, sau ale altor ”matematicieni” în ale spiritualității? Ne spune însuși Dumnezeu: ”Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.” (Isaia 55, 8-9) Pentru că iubirea Lui de oameni e nelimitată de vreo logică omenească…
1. După logica ta, Dumnezeu-Cuvântul nu trebuia să se mai întrupeze din neamul evreiesc (poporul ales din Vechiul Testament era un chip al Bisericii – noul popor al lui Dumnezeu), la cât de apostat era, nu? Sau la cât de apostați erau preoții iudei, cărturarii și învățătorii poporului? Sau erau apostați unii dintre ei, poate majoritatea lor și a poporului?… Dar dreptul Simeon, Nicodim, Iosif din Arimateea erau drepți și sfinți și-L așteptau pe Hristos, și-i slujeau lui Dumnezeu prin jertfe și rugăciuni primite de El, cu toate că ceilalți din jurul lor, cu care erau în comuniune, erau apostați, nu? Ce i-a făcut să nu iasă din ”legătura cu apostații” din vremea și din neamul lor, văzând aroganța și necredința acelora și primind și ei ocări generalizate de la unii ca tine din vremea lor?
2. În vremea Sfântului Ilie, când majoritatea preoților și a poporului cazuseră în apostazie și se închinau lui Baal, Dumnezeu l-a ”temperat” pe ”puritanul” Ilie care se credea unic slujitor al Lui spunându-i: ”Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!” (3 Regi 19, 18). Deci nici față de Ilie nu Și-a descoperit Dumnezeu aleșii, dar față de tine care judeci într-o logică binară pronia Lui…
3. În vremea lui, Sfântul Maxim Mărturisitorul și ucenicii lui nu erau numai ei singurii ortodocși cărora Dumnezeu le primea rugăciunile și jertfele. Trebuie să judecăm limpede. După încetarea persecuției monotelite (erezie mare, nu glumă, nu calendar) și moartea Sfântului Maxim, s-au convertit instantaneu toți ereticii, clerici și credincioși? Nu, unii rămăseseră ortodocși și în vremea acestei mari frământări, au răbdat prigoana și au asigurat continuitatea Bisericii, nu au ieșit din Biserică. Sigur mai erau, neștiuți oficial, mii de credincioși ortodocși care slujeau lui Dumnezeu. Unii erau și oficial cunoscuți, ca episcopul Romei Martin, alții prin nordul Africii. Și mai mult ca sigur că Dumnezeu S-a bucurat și de cei care, păstori fiind, mai înainte erau eretici și mai apoi s-au pocăit și au revenit la ortodoxie.
4. După cum în pilda cu grâul și neghina, Mântuitorul ne spune că vor crește împreună până la vremea secerișului rânduit de Dumnezeu atât pentru fiecare fir în parte cât și pentru întregul lan, așa și în Biserică, va trimite Hristos secerătorii Săi la vremea cuvenită. Dar nu trebuie să nesocotim nici iubirea Lui și pronia Lui nelimitate care așteaptă întoarcerea păcătoșilor din păcate (necredință, rea credință, patimi) și răbdarea Lui arătată tuturor, mai ales celor care-I sunt fii prin har, dar își risipesc averea și cinstea. Noi, în calitate fii și de mădulare ale Bisericii, nu trebuie să o părăsim când, de fapt, ea are mai mare nevoi de noi, când suferă bolind cu multe mădulare, ci trebuie să ne rugăm și să răbdăm cu stăruință, rugându-ne Domnului să-i vindece pe cei bolnavi. Să nu ne îmbolnăvim noi de mândrie și de dispreț, scârbindu-ne de cei cărora Dumnezeu Însuși le vrea și le caută pocăința, poate și prin răbdarea, cuvântul și rugăciunea noastră. Să ne rugăm Domnului Hristos, cum făcea smeritul Părinte Dosoftei de la mănăstirea Viforâta la ectenia mare, ”pentru ca Domnul Dumnezeu să dea preoți buni Bisericii Sale ca să păstorească poporul cu înțelepciune pe calea mântuirii”. Și să cerem cu nădejdea că și primim și cu mulțumirea pentru toată grija Lui de zi cu zi față de noi și față de Biserică.
5. Criteriul ortodoxiei este, după Sfinții Părinți, iubirea (nu blestemarea, nici calomnierea) de vrăjmași. Dacă ne lipsește această inimă luminată de Duhul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, înseamnă că nu slujim lui Dumnezeu nici în Duh, nici în Adevăr, ci ne înregimentăm nevăzut și neoficial în rândurile ucigașilor de oameni și de Dumnezeu, cu toate ierarhiile, ritualurile și ”rugăciunile” părut ortodoxe în care ne ”integrăm” la arătare și ”oficial”…
6. Domnul Hristos este prezent în Biserica Sa de pretutindeni, și în B.O.R. lucrând cu putere la vindecarea noastră, la împăcarea noastră cu El și între noi. Eu, ca umil și nevrednic preot, văd oameni care se ridică din comă, din boli, care înviază din patimi, care se înnobilează și se îmbunătățesc prin Sfintele Taine, prin credință și prin fapte frumoase. El ne poartă de grijă și nouă, ne rabdă, ne ceartă dar ne și iartă, văd (poate nu atât de întinsă) pronia Lui neîncăpătoare în logica noastră, dar activând duhurile oamenilor spre sfințirea vieții lor. Văd lucrarea Duhului Sfânt care luminează inimile și viețile oamenlor care vor să sporească în har și în credință. Aud și mărturiile lor legate de ajutorul Sfinților și al Părinților Sofian, Cleopa (de exemplu) în viața lor. Sunt experiențe care sfidează și depășesc logica omenească.
7. Mântuitorul Hristos nu-Și trădează Mireasa Sa – Biserica, nu o părăsește niciodată, El o ocrotește și o hrănește, chiar dacă unii păstori nu-și împlinesc misiunea cum se cuvine. Ei vor fi întrebați și judecați de asta și de apostazia lor. Noi să-L trăim cu pace pe Hristos, în rândul și în rânduiala fiecăruia, cu inimă bună și iubitoare ca să ne dea Domnul după inima noastră, vorba Psalmistului, așteptând vremea luminării Duhului Sfânt ca să putem vedea și înțelege minunile din legea și din pronia Lui…
Înapoi la “ASPECTE ŞI PROBLEME CONCRETE DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori