danadoina, ai uitat să citezi
esența acelui discurs:
"cei care judecă nu sunt infailibili, pentru că şi ei, la rândul lor, va trebui să fie judecaţi, pentru că şi pe ei, în fond, poporul i-a pus pe aceste locuri, poporul îi plăteşte, poporul îi ţine acolo, ca să facă dreptate în mod imparţial faţă de toţi oamenii, fără excepţie. Nu să găsească pe cel mai nevinovat, pe cel care nu se poate apăra, un smerit monah aghiorit şi să-l arunce în puşcărie, ca să arate că au făcut şi ei ceva. Unde sunt toţi aceia care au distrus Grecia, care au distrus bogăţia publică? Toţi aceşti oameni unde se află acum? Şi dacă au avut loc infracţiuni, pe acestea le-a săvârşit Gheronda singur? Toţi ceilalţi unde se găsesc? În palate şi castele! Războiţi de griji cu toţii, ţinând fiecare de averea lui şi trăgând foloase de pe urma acesteia."
De fapt, Atanasie, transmite un mesaj subtil, pe care îl voi traduce astfel: "și dacă au avut loc infracțiuni, au fost săvârșite doar de unul din reprezentanții noștrii?... să moară și capra vecinului, nu numai a noastră
(scuze, nu am găsit o exprimare mai adecvată)". De asemenea, nu se ferește să le "amintească" judecătorilor, anumite aspecte, care probabil, se gândea că le-ar influența deciziile în favoarea inculpatului.
În drept,
justiția nu caută pe cei mai vinovați sau pe cei mai puțin vinovați, căci aceste concepte sunt străine de justiție. Toți autorii, complicii, tăinuitorii au săvârșit aceeași infracțiune, și
sunt pasibili de aceeași pedeapsă prevăzută pentru autorii faptei; diferența este în individualizarea pedepsei între limitele maxime și minime.
Desigur, există întotdeauna și posibilitatea că împotriva unor făptuitori să nu existe dovezi, iar atunci omul de rând repede trece la concluzia: "judecătorul a fost corupt" sau "justiția nu este aceeași pentru toți"
, o părere cât se poate de slab argumentată, pe atât de comodă celui ce se consideră lezat în drepturi/interese. Ca să simplific ceea ce am subliniat anterior: un profesor de-al meu zicea,
"toți oamenii sunt suspecți/toți suspecții sunt nevinovați, până la când există o hotărâre de condamnare definitivă și irevocabilă".
Și ca să nu sară pe mine repede vulturii ce bântuie pe aici, pe acolo...
știu că există și
corupție în justiție, nu sunt ipocrit nici naiv, dar mere stricate găsim peste tot, și nu cred că trebuie să sărim să facem acuzații, în lipsa unor dovezi care să ateste cele spuse de noi.
P.S. am subliniat și am uitat de cel ce nu se poate apăra, unde doream să adaug faptul că toți avem dreptul să ne apărăm cu privire la orice acuzații ce ni se aduc, chiar și în justiție (surprinzător, nu?) fie noi pe cont propriu, fie printr-un apărător ales/ din oficiu.