Mesaj necititde prmihai » 04 Iun 2014, 18:55
Părinte Petru, am observat la unele dintre rugăciunile din cadrul cultului obştesc (la utrenie, la vecernie, la Liturghie) o oarecare neconcordanţă între formula de adresare şi Persoana dumnezeiască căreia ne adresăm. Mie mi se pare foarte importantă cultivarea conştiinţei personalismului Persoanelor divine cărora ne adresăm în rugăciune fără ca prin aceasta să se atenteze la Unimea Treimii. Când te rogi Tatălui te rogi Tatălui, deşi Tatăl este Născătorul Fiului şi Purcezătorul Duhului. Când te rogi Fiului, te rogi Fiului rămânând conştient că Fiul este Fiul Tatălui. În cadrul rugăciunilor cultului liturgic neconcordanţele de care v-am pomenit creează cel puţin în conştiinţa mea o oarecare confuzie. Să vă dau câteva exemple:
La rugăciunea a şasea de la utrenie zicem aşa: ,,Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, (...) pentru ca totdeauna să privim la Tine, Mântuitorul şi Binefăcătorul sufletelor noastre (...) Pentru aceasta ne rugăm Ţie, Doamne (...)”. Pănă aici, totul pare specific unei rugăciuni adresate Fiului. El este Mântuitorul sufletelor noastre. Apoi dintr-odată spunem: ,,lucrând cu frică şi cutremur la a noastră mântuire, cu ocrotirea Hristosului Tău (...)”. Deci e clar că de fapt ne rugăm Tatălui. Şi într-un final, la ecfonis: ,,că Tu eşti Împăratul Păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre (...)”, deci iarăşi ne-am întors la Fiul.
Sau la Rugăciunea de mulţumire de după împărtăşirea de la Liturghia Darurilor înainte sfinţite zicem: ,,Mulţumim Ţie, Mântuitorule, Dumnezeul tuturor, pentru toate bunătăţile pe care ni le-ai dat şi pentru împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău (...)”. Observaţi neconcordanţa? ,,Mântuitorule” de la început te pune într-o aşezare lăuntrică de rugăciune către Fiul şi, deodată, descoperi că de fapt te rogi Tatălui spunând ,,Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău”. Adresarea ,,Mântuitorule” nu este specifică Fiului? Putem să-i spunem Tatălui ,,Măntuitorule”?
În unele rugăciuni adresate Tatălui spunem: ,,Sfintele Taine ale Hristosului Tău”, iar în altele, adresândune tot Tatălui spunem: ,,Sfintele Tale Taine”, referindu-ne strict la Trupul şi Sângele Mântuitorului. Firea umană asumată de Fiul e şi a Tatălui? Mie personal mi se pare mult mai potrivită prima exprimare adresată Tatălui despre Sfintele Taine.
Şi mai sunt unele locuri unde apar astfel de nepotriviri. Ce părere aveţi? Vă întreb pentru că mi-e frică să nu mă fi apucat pe mine vre-un duh de înşelare.