EPITRAHILUL (din greacă: επϊ = peste şi τράχηλος = grumaz) este acelaşi orar, numai că atârnă în jurul gâtului cu ambele capete în faţă.
Sfântul Simeon al Thesalonicului spune că în trecut, la hirotonia preotului, arhiereul lua capătul de la spate al orarului şi l punea în jurul gâtului peste umărul drept. Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos şi este simbolul harului cu care este învrednicit preotul de a sluji cele sfinte, iar franjurii cu care se termină capătul epitrahilului – sufletele credincioşilor a căror răspundere o poartă preotul.
Iată ce spune Sfântul Simeon al Thesalonicului privitor la întrebuinţarea practică a epitrahilului: Fără epitrahil nici o taină să nu se săvârşească. Iar dacă se va întâmpla să fie de trebuinţă a se face vreo taină sau o rugăciune, botez sau altceva din cele sfinte şi nu se va găsi epitrahil, atunci, spre a nu rămâne lucrarea nefăcută, binecuvântând, să şi pună brâul sau o bucată de funie ori pânză, ca un epitrahil şi astfel să săvârşească taina. Iar după aceea, lucrul care a slujit ca epitrahil să fie păstrat într un loc deosebit sau să fie întrebuinţat la ceva sfânt. Numai cele ce sunt obişnuite în mănăstiri, la Miezonoptică, la Ceasuri şi la Pavecerniţă, le pot zice preoţii şi fără epitrahil. (Cf. Tratat, trad. rom., pp. 315-316.)
De aici vedem importanţa acestui veşmânt în ritul ortodox, dar nu numai. Şi astăzi la romano catolici, preoţii şi episcopii poartă acest epitrahil numit stola ca un orar pus pe amândoi umerii, cu capetele lăsate în jos, iar în timpul Liturghiei capetele se încrucişează pe piept.
parinte cuvioase, alaturi de textul care explica rolul vesmintelor clericale in sens simbolic, ar fi, probabil ca, foarte interesant daca a-ti explica provinienta lor si din perspectiva istorica. Cred ca aceasta ar clarifica lucruriile in detalii si s-ar observa ca ele doar in timp au obtinut aceste sensuri simbolice, initial avind doar functii practice, sau de onaore imperiala. Scuze daca necajesc pe cinevaCorect este să fie despărţit, pt că la origini el constă din orarul diaconului dat pe după gât, aşa cum şi azi au romano-catolicii. Despre asta spune clar şi Sf. Simeon al Thesalonicului.
Raportul istorie-simbol e valabil nu doar cu privire la veşminte, ci şi cu privire la Liturghie şi alte elemente ale cultului. Şi cred că această abordare nu e doar în cazul cultului creştin-ortodox, ci cred că la fel e şi în cazul cultului religiilor păgâne. Iar acum să revin la veşminte (şi ele nu trebuie confundate cu haina clericală neagră: dulama / reverenda /kaftanul).parinte cuvioase, alaturi de textul care explica rolul vesmintelor clericale in sens simbolic, ar fi, probabil ca, foarte interesant daca a-ti explica provinienta lor si din perspectiva istorica. Cred ca aceasta ar clarifica lucruriile in detalii si s-ar observa ca ele doar in timp au obtinut aceste sensuri simbolice, initial avind doar functii practice, sau de onaore imperiala.
daca e posibil sa stim despre epitrahil, briu si felon cum au fost preluate din cultul iudaic, cind au fost preluate si in ce sens si context. Daca nu cumva felonul este sacosul episcopal, facut doar mai comod. Si inca ceva. din ce considerente manualele de liturgica vin uneori in contradictoriu.Unele dintre ele sunt o urmare a veşmintelor din cultul iudaic! Este important să reţinem acest aspect. Aici mă refer la veşmintele mai importante: epitrahilul, brâul şi felonul. E greu de inventat nişte aplicaţii practice pt aceste veşminte, pt că ele şi în legea veche aveau anumite simboluri.
Daca e posibil sa stim despre epitrahil, brau si felon cum au fost preluate din cultul iudaic, cind au fost preluate si in ce sens si context.
Daca nu cumva felonul este sacosul episcopal, facut doar mai comod.
Si inca ceva. din ce considerente manualele de liturgica vin uneori in contradictoriu.
Ei, estetica şi frumosul sunt chestiuni relative, subiective şi, de multe ori, legate de o anumită obişnuinţă. Mult mai importante sunt însă scopul şi motivaţia, care în acest caz pur şi simplu nu există.chiar nu am stiut treaba asta ca rusii poarta manecutele la vecernie si la parastase, mie mi se pare ca trebuie sa aibe si o estetica chestia asta
Părinte Petru, de ce nu încercaţi să faceţi o corectare a manualelor de liturgică a pr. Ene Branişte, care conţin nu puţine greşeli, mai ales că doar aceste manuale se editează pentru şcolile teologice româneşti?Si inca ceva. din ce considerente manualele de liturgica vin uneori in contradictoriu.
Pentru că unele sunt scrise de specialişti, iar altele de amatori...
Eu pot să scriu alte manuale, dar o voi face cu timpul, pentru că nu-i o chestie de o zi. Şi Branişte le-a scris spre sfârşitul vieţii.Părinte Petru, de ce nu încercaţi să faceţi o corectare a manualelor de liturgică a pr. Ene Branişte, care conţin nu puţine greşeli, mai ales că doar aceste manuale se editează pentru şcolile teologice româneşti?
Acel "epitrahil" pus deasupra sacosului e o altă formă (locală) a omoforului mic, care n-ar trebui să se suprapună niciodată cu omoforul mare (pentru că ele sunt identice în esenţă - !!!). Ca şi multe alte lucruri din "stânta noastră Ortodoxie", cred că nici ei nu ştiu de ce şi pt ce poartă acel veşmânt.Cu ocazia vizitei patriahului alexandriei si a intregii africi in romania , am observat ca acesta poarta 2 epitrahile, unul normal pe sub sacos, si al doilea peste sacos. De ce poarta 2 ?
Cum este corect sa arate epitrhilul ;despartit pe verticala sau dintr-o bucata?
Am vazut ca se poarta ambele variante.
Înapoi la “Generalităţi legate de cultul liturgic ortodox”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 16 vizitatori