Αὕτη ἡ κλητή, καὶ ἁγία ἡμέρα, ἡ μία τῶν Σαββάτων, ἡ βασιλὶς καὶ κυρία, ἑορτῶν ἑορτή, καὶ πανήγυρις ἐστὶ πανηγύρεων, ἐν ᾗ εὐλογοῦμεν Χριστόν, εἰς τοὺς αἰῶνας.
Traducerea literală este: "una a sâmbetelor", dar înţelesul este: "Una a săptămânii" şi totuşi nu "prima / cea dintâi a săptămânii".
Sf. Ioan Damaschin, autor siro-ellin şi vieţuitor în Mănăstirea Sf. Sava de lângă Ierusalim, avea aceeaşi gândire cu a evreilor în ce priveşte numărarea zilelor (cf. Matei 28:1), dar în acelaşi timp, nu se limitează să spună că ziua Învierii Domnului este "prima (proton) a săptămânii" - căci asta era foarte evident şi era cazul să fie spus în această formă elogiatoare, ci zice "Una (mia) a săptămânii" în sensul de unică - aşa cum avem şi la Facere (vezi Omiliile la Hexaimeron ale Sf. Vasile cel Mare).