Am arătat că nu sunt de acord cu unele afirmaţii, iar cu altele doar în mod parţial. Cea referitoare la viaţa eternă, în mod evident, o aprob, pentru că ste simplă şi este un adevăr de credinţă.Cum poti sa zici ca nu esti de acord, apoi sa demonstrezi ca esti de acord cu fiecare afirmatie?
Bineînţeles că nu.Presupun ca nu te mira ca cer dovezi ca avem viata eterna, nu? Fara dovezi eu nu am cum sa stiu ca zici adevarul.
Uite că încet încet începi să ieşi din matricea în care te-ai plasat la început. Admiţi că prin credinţă nu trebuie înţeles un demers pur cognitiv. Bineînţeles că nu este nici o "stare", dar suntem pe drumul cel bun.Credinta este starea de convingere in absenta dovezilor.
Sa crezi ceva fara dovezi este o virtute, de ce?
Deci, nu să te afli într-o stare, ci să faci ceva, să crezi. Ai văzut ? A crede este un act de voinţă, un lucru pe care ai libertatea să-l faci sau nu.
În sine, evident că nu este o virtute. Credinţa în adevărul revelat este în sine o virtute, pentru că ni se cere această credinţă.
Mai multe despre ce este credinţa în sens teologic, din punct de vedere catolic, aici: http://www.newadvent.org/cathen/05752c.htm
Poate să fie sau poate să nu fie, în funcţie de circumstanţele particulare. Credinţa în spiriduşi nici nu ni se cere, nici nu ni se interzice din punct de vedere religios - nu face parte din aceeaşi categorie cu credinţa văzută ca virtute. Poate fi o dovadă de romantism, de prostie, de credulitate, poate fi fondată pe observaţii (pentru cel care a văzut spiriduşi) etc, etc., dar nu se preocupă cu cunoaşterea lucrurilor divine, dec, încă o dată, nu intră în aceeaşi categorie cu CREDINŢA pe care o afirmăm când spunem, în Crez, "Cred în....."E virtute sa crezi in spiridusi?
În măsura în cae spiriduşii aparţin universului creat şi există facultăţile potrivite pentru a-i cunoaşte, dacă ei există, nu ni se interzice să ne manifestăm convingerea că ei există sau ar putea exista.
Pe de altă parte, dacă prin credinţa în spiriduşi cădem în superstiţie, acest lucru ce este interzis. A se vedea aici: http://www.newadvent.org/cathen/14339a.htm
Evident. A treia categorie de credinţă, pe lângă cea care ni se cere şi cea care este în sine indiferentă este cea care ne este interzisă; în principiu, pentru că ea contrazice credinţa care se cere. Pot să cred în Moş Crăciun, dar nu am voie să cred în faptul că Iisus ar fi creat, pentru că asta înseamnă a afirma erezia arianistă.Chiar crestinii considera ca sunt credinte false.
Pe de altă parte, nu pot fi toate afirmaţiile despre divinitate false. Iar a evita să faci o alegere, pe criteriul că există informaţii false, înseamnă a nega posibilitatea adevărului.Daca crezi ca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu este credinta corecta din punct de vedere crestin, insa blasfemie din punct de vedere Musulman, ei zic ca Iisus e profetul dinaintea lui Mohammed. Nu pot fi ambele adevarate, dar pot fi ambele afirmatii false.
A clama o căutare continuă, ca scuză pentru evitarea adoptării unei poziţii, este în ultimă instanţă imatur. Este o fugă de responsabilitate.
Păi, ţi-l mai aduci aminte ? Nu de alta, dar ca să înţelegem şi noi dacă ştii sau nu despre ce vorbeşti. Adică, ştii ce cred creştinii ?Crezul l-am invatat in limba maghiara. Era o poezioara cu diferite chestii ce ar fi trebuit sa cred. Pai?