În concluzie, consider că am discutat suficient pe această temă.
De fapt, parinte, dvs nu ati discutat deloc si nici nu cred ca puteti duce o discutie pe aceasta tema.
Dvs sunteti păstor, nu sunteti pregatit (sufleteste) pentru discutii interconfesionale. Dar nu-i bai, romanii au nevoie si (mai ales) de păstori.
In ce priveste argumentele dvs, meditati putin asupra ideii ca zilele din urma nu inseamna zilele de la mijlocul istoriei. "Din urma" inseamna de la sfarsit, tine pana la sfarsitul zilelor...pentru cine nu vrea sa le ciunteasca este clar.
Aveti dreptate, s-a discutat destul. La celelalte idei gasiti raspuns pe paginile din urma.
Pregătit, nepregătit... luați în calcul și acestea, ca o întărire a afirmațiilor mele de mai
sus:
"1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci,
2.
În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile;
3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,...".
Evr.1:1-3
Deci, așa cum zilele petrecute de Fiul lui Dumnezeu cu oamenii de la Întrupare și până la Înălțare sunt numite nu simplu
zilele mai de pe urmă (ca fiind o perioadă de timp nedeterminată, inexactă), ci, aceste zile sunt clar specificate temporal prin prezența atributului substantival prepozițional
acestea de la începutul versetului al doilea. Așadar în rândul acelor zile din preajma Înălățării Domnului se încadrează și evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt, mai exact la zece zile după Înălțare.
Acum, pentru care motiv trebuie să vedem evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt ca unic (d.p.d.v. istoric), făcând parte strict din perioada specificată în Evr.1:2-3?
Pentru că Însuși Domnul Iisus Hristos a stabilit acest lucru:
"Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
Că Ioan a botezat cu apă, iar voi
veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile." FA.1:4-5
Ei, de la făgăduința Domnului că botezul cu Duhul Sfânt va avea loc
nu mult după acele zile, și până la începutul secolului douăzeci, nu e o prăpstie cam mare?
Și faptul că după aceea (după Pogorârea Duhului Sfânt) Apostolii au plecat din Ierusalim, ce înseamnă decât că proorocia s-a împlinit, a luat sfârșit, căci altfel Apostolii nu aveau să mai plece din Ierusalim.
Doar atunci, și numai atunci Duhul Sfânt S-a pogorât peste oameni în mod nemijlocit, și doar peste cei doisprezece (FA.2:1-4;7;14,etc.). După Cinzecime, Duhul Sfânt S-a pogorât numai mijlocit (adică prin Apostoli) astfel:
- prin rugăciune urmată de punerea mâinilor Apostolilor (FA.8:14-18);
- doar în timpul predicii Apostolilor (FA.10:44);
Este necesar ca protestanții și neoprotestanții să nu scape din vedere faptul că
doar Apostolii puteau da Duhul Sfânt, iar nu și ceilalți peste care S-a pogorât Duhul Sfânt , după cum scrie:
"14. Iar Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu,
au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15.
Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.
17. Atunci
îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.
18. Şi
Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani ..."
FA.8