Eu am înţeles că femeia era bolnavă. Dar, atitudinea soţului: nu a dus-o la spital căci nu le permite religia
, a ştiut că e bolnavă şi a lăsat-o în preajma unor copilaşi pt că
el (mândrie sau prostie) vroia să o vindece prin rugăciunile sale. Amândoi: şi cea bolnavă şi cel sănătos au mers cu scriptura în mână şi au făcut aşa atrocitate. Doamne ai milă de toţi!
Hm. Afimatia ”ca nu le permitea religia” e tendentioasa. Daca afirmatia asta ar fi adevarata ce te faci cu sutele de medici din aceeasi confesiune?
Ca femeia avea o boala, e adevarat!
Ca sotul ei n-a actionat tocmai corect, poate fi adevarat. De unde stii ca el, ca om, nu a incercat doar sa-si conserve situatia delicata, (desigur fara a se gandi la posibile urmari), pentru ca lumea sa nu le stie necazul.
Nu-mi spune ca tu-l privesti la fel pe un om ce are familie asezata, ca pe unul care zice: mi-a nebunit nevasta, ca nu te cred.
Si aceasta atitudine poate sa fie din cauza noastra, a oamenilor in general, pentru ca nu-l considferam la fel de demn pe unul cu probleme ca pe unul tare.
Dar este foarte simplu sa aruncam aceasta responsabilitate in carca sectarilor, asa cun Nero dadea vina pe crestini pentru incendierea orasului.
No ofence!