Ceea ce ne descoperă sfânta scriptură este aceea că aceia care vor fi judecaţi, vor fi judecaţi după faptele lor, şi aceia care nu sunt aflaţi scrişi în cartea vieţii vor fi aruncaţi în iezerul de foc. Prin urmare doar aceia care la judecată nu vor fi găsiţi, potrivit propriilor lor fapte, că sunt scrişi în cartea vieţii, doar aceia vor fi pierduţi, dar nu toţi. Adventiştii, contrar acestui adevăr al Scripturii, spun, dimpotrivă, că toţi aceia vor fi pierduţi şi nu doar cei care vor fi găsiţi necorespunzători, după faptele lor. Că adventiştii sunt în eroare şi greşesc absolut deplorabil o arată chiar sfânta scriptură care, la respectivele versete, nu spune că toţi aceia judecaţi vor fi aruncaţi în iezerul de foc, ci "cine", "oricine", "aceia" care nu au avut fapte demne de a le premite să fie scrişi în cartea vieţii; nu toţi vor fi pierduţi, ci doar aceia care nu vor fi găsiţi scrişi în cartea vieţii potrivit cu propriile lor fapte.Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)
Probabil că interpretările şi fabulaţiile delirante ale lui Ellen White pretind să se refere la Apocalipsa 20:7-10, însă acele evenimente sunt înaintea marii judecăţi şi înaintea coborârii Noului Ierusalim, după cum am mai arătat. Aici se vede înşelăciunea albă că era înşelată de propria ei imaginaţie delirantă care construieşte nişte scenarii care sunt în contradicţie evidentă cu Sfânta Biblie.Now Satan prepares for a last mighty struggle for the supremacy. While deprived of his power, and cut off from his work of deception, the prince of evil was miserable and dejected; but as the wicked dead are raised, and he sees the vast multitudes upon his side, his hopes revive, and he determines not to yield the great controversy. He will marshal all the armies of the lost under his banner, and through them endeavor to execute his plans. The wicked are Satan’s captives. In rejecting Christ they have accepted the rule of the rebel leader. They are ready to receive his suggestions and to do his bidding. Yet, true to his early cunning, he does not acknowledge himself to be Satan.
[...]
Satan consults with his angels, and then with these kings and conquerors and mighty men. They look upon the strength and numbers on their side, and declare that the army within the city is small in comparison with theirs, and that it can be overcome. They lay their plans to take possession of the riches and glory of the New Jerusalem. All immediately begin to prepare for battle. Skillful artisans construct implements of war. Military leaders, famed for their success, marshal the throngs of warlike men into companies and divisions.
At last the order to advance is given, and the countless host moves on,—an army such as was never summoned by earthly conquerors, such as the combined forces of all ages since war began on earth could never equal. Satan, the mightiest of warriors, leads the van, and his angels unite their forces for this final struggle. Kings and warriors are in his train, and the multitudes follow in vast companies, each under its appointed leader. With military precision, the serried ranks advance over the earth’s broken and uneven surface to the city of God. By command of Jesus, the gates of the New Jerusalem are closed, and the armies of Satan surround the city, and make ready for the onset.
După cum am arătat, această interpetare a înşelătoarei albe este în contradicţie cu sfânta scriptură. În primul rând, despre marea judecată de la a doua Sa venire (nu de la a treia după interpretarea eronată a white-iştilor) vorbeşte Însuşi Hristos la Matei 25:31-46, pericopă evanghelică de unde reiese evident că nu există nici un "mileniu" între a doua venire a lui Hristos şi marea judecată, precum şi că la această judecată, în urma judecăţii lui Hristos, unii vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (Matei 25:34) iar alţii vor moşteni focul cel veşnic (Matei 25:41); prin urmare este evident că nu toţi cei care se vor înfăţişa la marea judecată vor fi condamnaţi aşa cum pretinde Ellen White şi Religia Adventistă. În al doilea rând, despre marea judecată vorbeşte Apocalipsa 20:11-15 unde se spune foarte clar că fiecare va fi judecat după faptele sale (Matei 16:27), iar cine nu va fi găsit scris în cartea vieţii, potrivit faptelor sale, va fi aruncat în iazul cel de foc, însă doar aceia care nu vor fi găsiţi în carte după faptele lor. În schimb, aceia care după faptele lor vor fi găsiţi scrişi în cartea vieţii de către Hristos nu vor fi aruncaţi în iazul cel de foc, în focul cel veşnic, ci vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Prin urmare teza lui Ellen White este infirmată de Sfânta Biblie şi interpretările ei, în aceste chestiuni, şi care au fost asumate orbeşte de adepţii adventismului, sunt contrare adevărului revelat în Sfânta Scriptură. Aceasta dovedeşte încă o dată că adventismul nu este întemeiat exclusiv pe Sfânta Scriptură (sola Scriptura), ci este întemeiat pe interpretările lui Ellen White la Biblie, interpretări care nu o dată s-au dovedit contrare adevărului biblic. Aceasta dovedeşte încă o dată că adventismul este o falsă religie, o religie mincinoasă, care se zdrobeşte să imite creştinismul însă nu reuşeşte decât să arate temeliile de înşelare pe care este construită Religia Adventistă (White-istă). Bineînţeles că nu se poate tăgădui un anume spirit legalist care caracterizează această religie din sec. 19 după Hristos, spirit specific sectanţilor din America, însă obsesia după respectarea legii lui Dumnezeu, obsesie concretizată în Religia Adventistă, nu ţine loc de adevăr.At the close of the thousand years, Christ again returns to the earth. He is accompanied by the host of the redeemed, and attended by a retinue of angels. As He descends in terrific majesty, He bids the wicked dead arise to receive their doom. They come forth, a mighty host, numberless as the sands of the sea.
[...]
The whole wicked world stand arraigned at the bar of God, on the charge of high treason against the government of Heaven. They have none to plead their cause; they are without excuse; and the sentence of eternal death is pronounced against them.
vezi traducerea în română la cap. 42 Sfârşitul luptei
http://mediaseven.intercer.net/images/p ... Part-2.pdf
Se pare că l-aţi cam blocat pe domnul cruciat anti-adventist în demersul lui de negare a realităţii mileniariste biblice. Traducerea sinodală românească induce într-adevăr această confuzie, probabil în mod premeditat.Aletheea salut,am o mica nelamurire:
Traducerea Sinodală a Bibliei în limba rusă:
"Прочие же из умерших не ожили, доколе не окончится тысяча лет. Это–первое воскресение."-(o mie)
Traducerea Bulgară din 1940:
"Другите мъртви не оживяха докле не се свършиха хилядата години. Това е първото възкресение."-( o mie)
Traducerea Ucraineană:
"А інші померлі не ожили, аж поки не скінчиться тисяча років. Це перше воскресіння."-( o mie )
Traducerea versiunea Anania:
Şi l-a prins pe Balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pe o mie de ani.
Biblia de la Blaj:
si ceialalti morti nu s-au sculat pana nu
se vor sfarsi o mie de ani. Aceasta este
inviarea cea dintiiu.
Versiunile vad ca se contrazic,ce -i de facut?unde e adevarul?
Cu alte cuvinte: Nu ştim care e poziţia Bisericii Ortodoxe în privinţa Mileniului, dar precis interpretarea adventistă [deşi n-o cunoaştem] este eretică! Şi este eretică tocmai pentru că se bazează pe Scriptură, Scriptură pe care n-o cunoaştem, spre propria noastră rătăcire! Mat.22,29.Aş vrea să se reţină că aici nu am vorbit despre hiliasm în general ci de interpretarea pe care o consider eretică a hiliasmului susţinut de adventişti. Textul apocaliptic a fost interpretat în mai multe feluri de diverşi părinţi ai Bisericii şi nu ştiu dacă există o viziune unitară a Bisericii în această materie. Însă ceea ce am încercat a fost să justific lipsa de temei a modalităţii adventiste de interpretare a hiliasmului, şi nu neapărat hiliasmul în sine.
Înapoi la “Adventiştii şi "Martorii lui Iehova"”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori