Da, sunt nişte populisme, dar nu-s luate de la ruşi, ci reprezintă mai degrabă "un produs autohton".Eu credeam că pomenirile de la ectenia întreită, care se fac cu glas tare, în special la parohii, sunt populisme preluate de la ruşi, m-am înşelat?
Deci aceste pomeniri nominale care se pot face atât înainte de vohod la Heruvic, cât şi după prefacere, trebuie făcute tainic sau cu glas ?
Eu mă refeream la pomeniri sumare: ctitori, binefăcători, vreo persoană într-o problemă specială pentru care ar fi cazul să se roage întreaga comunitate.
Dar pomenirile kilometrice sunt o invenţie populistă mai recentă prezentă şi la ruşi, şi la români, numai că ruşii le fac totuşi în taină (de cele mai multe ori, scoţând - aproape obligatoriu - câte o miridă pt fiecare nume pomenit). Despre astfel de pomeniri în trecutul Bisericii nu aflăm nimic.
În acest caz aş recomanda practica athonită: înainte de a acoperi Darurile să se sune clopoţelul şi timp de 30 de sec., în linişte totală, fiecare îşi pomeneşte în gând pe cei vii şi adormiţi, apoi se mai sună o dată clopoţelul şi slujba continuă. Aşa lumea ar înţelege că dacă eşti prezent, eşti şi pomenit, iar dacă stai acasă, nu aştepta popa să se roage pt tine.
Puteţi face trimitere directă la cartea mea, dacă aveţi încredere. Iar dacă nu, studiaţi singur problema şi veţi ajunge la aceleaşi concluzii.Există vreo publicaţie sau ceva note de trimitere, sau date de referinţă ?
Din câte îmi amintesc, şi Vintilescu scria ceva în Liturghierul Explicat, dar nu mai ţin minte, că e prea multă informaţie pt un cap mult prea limitat.