Mesaj necititde tanar pururi » 16 Apr 2008, 08:15
Adeluta si Rotofei
Pe o insula foarte insorita si plaje galbene, cu nisip fin, traia o familie de broscute testoase. Ea era formata din mama, tata si micuta lor fiica, Adeluta.
Cat ere ziua de mare, micuta se juca pe plaja din fata casutei sale.
Intr-o dimineata insorita, Adeluta inota in oceanul limpede. Se scufunda si iesea apoi la suprafata insotita de prietenul sau, Rotofei, un frumos peste portocaliu.
- Ce bine este in apa! De cand m-a invatat mami sa inot, nu am bucurie mai mare! exclama Adeluta.
- Asa este. Ce bine ar fi daca am putea inota spre campul de alge de la inceputul golfului... Cred ca ne-am distra grozav! I-am auzit pe fratii Bosumflici vorbind despre minunatiile de acolo! Insa mie, parintii nu-mi dau voie sa merg acolo..., spuse Rotofei.
- Nici mie... raspunse Adeluta. Au spus ca este periculos pentru noi. Dar haide, sa ne continuam jocul.
Se jucara, dar dupa un timp jocul nu li se mai paru interesant si plictiseala ii cuprinse.
Rotofei, spuse:
- Uitata-te ce zi minunata! Apa este linistita si clara, cred ca am putea inota pana la campul de alge si sa ne intoarcem, fara ca parintii sa ne observe lipsa. Sunt atat de curios sa cercetam acele locuri! Tu, nu?
- Ba da...dar nu vreau sa-i supar pe mami si pe tati. Mai bine sa stam aici.
- Ei, nici eu nu vreau sa-i supar, dar nu cred ca faecm ceva gresit. Ne ducem sa ne uitam putin si apoi, ne intoarcem repede. Haide macar pentru 5 minute.
Broscuta inca se mai gandea si atunci Rotofei, pornind spre marginea golfului, ii spuse:
- Treaba ta, eu ma duc!
Adeluta se intoarse spre plaja, dar spiritul aventurii fu mai puternic decat sfaturile parintilor, si o indemna sa porneasca alaturi de prietenul sau.
- Asteapta-ma, vin si eu! striga ea.
- Haide!
Impreuna, cei doi se apropiara de padurea algelor si uimiti de frumusetea ei, intrara printre tulpinile sale. Mii de alge, verzi, albastre si rosii se leganau in apa limpede. Printre ele inotau pesti albastrii, argintii, rosii, galbeni, negrii, portocalii, meduze si caluti de mare. Pe eleerau prinsi melci de diferite forme si culori, iar pe fundul oceanului, in pulberea de aur, traiau crabi.
Lumina soarelui invaluia aceasta imparatie fermecata, intr-o lumina de miere aurie.
Cei doi prieteni, nu se mai saturau sa priveasca aceste minuni si foarte bucurosi, incepura sa zburde prin regatul algelor.
- Ce frumos este! Ce culori frumoase! Si cate animale necunoscute. Ne putem face noi prieteni.
- Ce cautati singuti aici?! Parintii vostrii stiu ca ati venit? ii intreba un delfin.
-Da...
- Nu-mi vine sa cred. Sunteti cam mici pentru a fi lasati singuri. Spuneti-mi adevarul, mai bine.
- Eu locuiesc in casuta de pe plaja si el sta chiar langa mal, iar parintii nostrii ne-au dat voie sa ne jucam aici. Si sa stiti ca suntem mari. Putem inota pana la mal fara sa obosim! spuse Adeluta.
- Daca ar fi asa cum spui fetito, ar insemna ca parintii vostrii sunt foarte neglijenti stiind pericolele de aici. Stiti desigur, ca pe aici vaneaza rechinii.
- Da?! A... stim, cum sa nu raspunse Rotofei.
- Nu va cred! Sfatul meu este sa va intoarceti acum. Sigur ati fugit fara sa le spuneti parintilor si acum ei va cauta speriati. Haideti, va voi duce acasa!
- Dar noi...
- Sa mergem copii.
Cei doi nu mai avura ce sa faca si cuminti il urmara pe delfin.
In acest timp, parintii celor doi neastamparati, ii cautau prin toate locurile.
- Oare unde ar fi putu pleca? Sa se fi ratacit? se intrebau ei.
- S-ar putea sa se fi dus in padurea de alge.
- Vai! Acolo pot fi mancati de rechini! Sa mergem repede dupa ei!
Si pornira inotand din toate puterile.
Adeluta si Rotofei insotiti de delfinul Curajosul, iesisera din padure si inotau spre tarm, cand de dupa o perdea de alge, aparura doi rechini.
- Aha! Iata masa noastra! spusera ei si batand apa cu putere se apropiara de grupul celor trei.
- A! Dar este si un delfin cu ei. O sa ne fie greu sa-i mancam. Delfinul ii va apara, spuse Vicleanul.
- Haide sa-l atacam! Noi suntem doi, iar el sinngur! raspunse Lacomul.
Curajosul ii vazu venind si le striga celor doi prieteni:
- Stati in spatele meu! Va voi apara, nu va fie frica! Iata-i si pe parintii vostrii.
Dar micutii nu mai vazura nimic, caci inchizand ochii, se ascunsera in spatele bunului delfin.
Rechinii se napustira asupra Curajosului si incercara sa-l muste, dar fura respinsi de loviturile botului sau.
- Haide inca odata. Eu voi ataca prin fata, iar tu prin spate si in acest fel il vom invinge!
Rechinii atatcara din nou si l-ar fi invins pe bravul delfin, daca parintii celor doi princhindei nu i-ar fi venit in ajutor.
Broastele testoase ii muscara de coada iar pestii de inotatoare, oprindu-i pe loc. Rechinii se zbatura si astfel se intoarsera cu burta inspre Curajosul, care ii lovi si ei invinsi, fugira sa se ascunda in padurea de alge.
- Iti multumim bunule delfin! Fara tine, princhindeii nostrii ar fi fost acum in burtile acestor lacomi.
- Si eu va multumesc pentru ajutor. Si acum luati-va copiii acasa. Sper ca din ceea ce s-a intamplat, vor invata ca trebuie sa va asculte.
- Veniti imediat aici. Pentru ce nu ati ascultat de noi?!
- Va rugem sa ne iertati! Ne este foarte rusine si ne pare rau pentru ce am facut... Nu mai facem niciodata... Puteti sa ne pedepsiti cum vreti voi... dar, iertati-ne...
- Fiti siguri ca veti primii pedeapsa pe care o meritai. Multumim bunului Dumnezeu ca ati scapat de primejdie. Si acum, treceti acasa!
Cei doi poznasi se alesera de pe urma aventurii cu o spaima grozava , cu pedepse binemeritate si cu o invatatura. Stit care copii?
Cui nu asculta de parinti. i se intampla lucruri rele.
Iar in incheiere, dragii mosului, va sarut si va spun somn usor