Apar aici însă alte întrebări:
- De ce atunci Biserica obligă trecerea prin monahism a celor care urmează să fie episcopi?
- Poate un episcop să-şi ţină mai departe (după hirotonia în arhiereu) voturile monahale? În ce măsură poate face acestea?
La aceste întrebări nu vreau să răspund acum, lăsând să văd mai întâi părerile altora...
Nu cred ca in cazul in care un cleric celib nemonah sau vaduv este ales arhiereu, ar mai trebui sa primeasca tunderea in monahism. Mi se pare chiar o desconsiderare a voturilor monahale aceasta practica; si nu are legatura cu practica bisericii primare si nici cu rostul pentru care a fost instituita treapta arhieriei de catre Arhiereul Cel Mare - Hristos. Dar deocamdata asta e regula; iar randuielile din Biserica noastra sunt strans legate de mediul monahal, isi au originea in centrele monahale. Chiar cred ca ar trebui sa ne gandim bine daca clerul de mir, casatorit nu are dreptul sa acceada la episcopat, pentru ca deja lucrurile evolueaza spre exagerari destul de nelinistitoare; sunt ierarhi care nu mai tin pe langa ei, in functii de administratie doar monahi, sau macar doi trei si se consulta exclusiv cu acestia, uitandu-se ca in mare parte cam fiecare eparhie e formata din mireni pastoriti de clerici casatoriti - astfel se ajunge la multe masuri nepotrivite, incat nu e folositor cred nici pentru mireni dar nici pentru monahi sa faca parte din administratia bisericeasca, despre care repet, are mai mult de a face cu parohiile, manastirile fiind mai putine, dar care se supun altor randuieli, au specificul lor.
Mai mult, in ultimul timp se evita chiar promovarea in episcopat a clericilor care au avut familie dar au ramas vaduvi, prin decesul sotiei.
In spiritul celei de-a doua problematizari, raspund si cu randurile de mai sus, si cu urmatoarele cuvinte: cine a luat de buna voie jugul monahal cred ca trebuie sa-l duca pana la capat, nu exista scuza. A fi episcop nu cred ca are conditia ca cel ales sa-si incalce voturile, juramintele monahale. Mai decat sa se fi dat acea dezlegare de care se pomeneste, in secolul XIV, mai bine dadeau dezlegare ca si cei care se dovedesc vrednici si iubitori de biserica dintre clericii casatoriti sa aibe sanse egale cu monahii in privinta alegerii ca episcopi. Ca-i va fi greu e de inteles, dar sunt cunoscute cazuri de ierarhi care traiesc ca adevarati monahi; sunt insa si alte multe cazuri..., apropos la postarea Preacuviosiei Voastre referitoare la chipul Preafericitului Parinte Patriarh Pavle si la chipul altora...
Stiu ca ce am scris ar putea tulbura pe unii; imi cer iertare.