Dometie, cele descrise pana acum referitor la cum ar trebui sa fie monahul, sunt intru totul de acord, doar ca nu inteleg nostalgia cu care le prezinti, adica le arati ca si cum ar fi un ideal pierdut pe cind ele pt monahi sunt o normalitate actuala.
Apoi cum de nu cunosti manastiri care au si viata duhovniceasca?
Sau cel putin nu aduci discutie despre asa ceva , eu stiu ca fiecare trebuie zideasca pe ceilalti , or felul cum descrii lucrurile duc cam in pesimism si un fel de defaimare a monahismului actual.
Asi vrea sa-mi spui pe ce te bazezi in afirmatia asta:
De sute de ani, parintii cu viata sfanta au vorbit despre scaderile monahilor.
Care parinti vorbesc?
In Paterice gasim destule exemple cu monahi care au parasit calea mantuirii.
Si atunci de ce ar trebui sa ne mire astfel de exemple in ziua de azi? Da,tocmai patericele arata ca si atunci ca si acum au fost si monahi sfinti si din acestia care au parasit calea mantuirii.
Cel ce iubeste virtutea si poruncile Lui Hristos cu adevarat , nimeni si nimic nu-l poate impedica sa ajunga la desavirsire, chiar cit de decazuta ar fi viata intro manastire, ba inca are mereu prilejuri de mii de cununi si premii -ca sa folosesc o forma de exprimare a sf Ioan G de Aur- ,cu ce la impedicat pe Acachie de la scara, faptul ca staretul lui era cam desfrinat si-l tinea numai in ocari si chiar il batea aproape in fiecare zi? Nu prin asta sa incununat cu rabdarea si ascultarea si sa numarat cu mucenicii?
Apoi in Lavsaicon pg 72/1993, Amma aia mare din obstea de femei a Tabeniositilor care toate maicile isi bateau joc de ea ,dar AWA Pitirim, mare sfint, care se bucura de mare faima printre monahi, a avut descoperire de la Dumnezeu ca amma este mai mare ca el si i sa inchinat batrinul si ia cerut rugaciunea sa fie vrednic de ea, spre uimirea tuturor, cu ce a impedicat-o rautatea maicilor ca ea sa ajunga asa de mare ?
Asa si acum cine vrea sa ajunga desavarsit, stadionul este liber, doar multa bunavointa , ravna si curaj trebuie
nu este nevoie de prea multe lamentari , nu face parte din insurirea barbatiei care trebuie sa o aiba un/o manah/ie.
Pai daca intro manastire ar fi toti desavirsiti ,eu cred ca un incepator n-ar putea sa sporeasca in viata duhovniceasca ca acolo unde rabda insulte si nedreptati,chiar exista in pateric situatii (parca Ioan Savaitul )a plecat dintro manastire pt ca acolo erau prea desavirsiti iar el avea nevoie de multe incercari ca sa ajunga monah incercat/iscusit,desavarsit.
Sa mai tinem cont ca manastirea nu este locul unde pica din lume desavirsiti dea gata ci scoala a poruncilor Lui Hristos, locul de antrenament de o viata, or asta presupune multe stingacii si multe esecuri pana se invata arta artelor.
Mai este numita in scara raiului si spital, dar care nu promite vindecare spontana cum ai intrat pe poarta manastirii, ci fiecare se vindeca de anumite boli sufletesti in timpuri diferite, dar e nevoie de rabdare.
Daca nu tinem cont de aceste criterii si asteptam de la toti idealuri de la inceput ajungem repede la dezamagire.
Un batrin asa spunea ,vrei calugarie ? Nu astepta de la altii, fa-o tu !
Problema dezamagirii o intimpina cei care isi fauresc imaginar idealuri fericite din citite si apoi se izbesc de realitate, la fel si in casatorie cind totul e roza dinainte de casatorie si apoi vin greutatile
, dar asta e o problema personala.
Cu mult respect.