Ioan Cr.Exista o importanta diferenta intre emotie si sentiment. Mania este emotie, iubirea este sentiment. Ura este sentimentul corespunzator maniei. Atractia (nu neaparat sexuala, cum a remarcat si mada in exemplul cu mama si copilul) este o emotie corespunzatoare iubirii.
"Simtamant" presupun, e un termen generic, echivalent cu "sfera afectiva", dar poate cuprinde si pe cea senzitiv-senzoriala (tactil, vaz, auz etc).
Asadar, e bine sa precizati, draga Esenin, la ce anume va referiti, ca sa stiu cum sa argumentez.
Multumesc.
P.S. Daca l-ati citit vreodata pe Kant, va amintiti poate ca el numea prin "judecata" punctul de convergenta intre facultatea de cunoastere (intelect si ratiune) si cea de simtire (emotie si sentiment). Astfel, de ex, "frumosul" este o categorie a judecatii. Sau "sublimul".
complex pattern of behavior present in every specimen of a particular species, that is innate, and that cannot be overridden
In concluie, exemplul dat de mine drept contra-argument afirmatiei dumitale, este perfect valid. Si nu este nici o exceptie, fiind aplicabil foarte multor oameni.To be considered instinctual a behavior must a) be automatic, b) be irresistible, c) occur at some point in development, d) be triggered by some event in the environment, e) occur in every member of the species, f) be unmodifiable, and g) govern behavior for which the organism needs no training
When terms, such as mothering, territoriality, eating, mating, and so on, are used to denote human behavior they are seen to not meet the criteria listed above.
mada,Esenin, nu stiu daca realizezi dar iarasi te contrazici singur in argumentatia dumitale.
Daca spui ca e instinct, atunci inseamna ca e aplicabil tuturor oamenilor, deci nu mai este vorba despre o exceptie.
De fapt nu este vorba de un instinct - a se vedea criteriile de definitie ale instinctului.
complex pattern of behavior present in every specimen of a particular species, that is innate, and that cannot be overriddenIn concluie, exemplul dat de mine drept contra-argument afirmatiei dumitale, este perfect valid. Si nu este nici o exceptie, fiind aplicabil foarte multor oameni.To be considered instinctual a behavior must a) be automatic, b) be irresistible, c) occur at some point in development, d) be triggered by some event in the environment, e) occur in every member of the species, f) be unmodifiable, and g) govern behavior for which the organism needs no training
When terms, such as mothering, territoriality, eating, mating, and so on, are used to denote human behavior they are seen to not meet the criteria listed above.
Pe mine ma amuza cum folosesti in argumentatia dumitale termeni pe care nu ii intelegi, dar faci aluzii negative cu privire la "insuficienta ganditorului ortodox", etc.
Putina modestie, bine justificata de altfel, nu ti-ar strica nici dumitale.
O buna ocazie de a pune in aplicare regula de mai sus.Au ramas "termenii pe care nu-i inteleg". Ii foloseam cred cu aceeasi im/precizie ca oricine altcineva. Vedeti mai sus definitia Pr. Staniloae la "persoana", foarte imprecisa. O acceptati ptr ca Pr. Staniloae este recunoscut ca autoritate. in acest caz imprecizia nu va mai pune probleme, si Pr. Staniloae "are dreptul" sa fie imprecis, nu va mai "amuza". De ce?
Agree. "Ce sunt trupul, sufletul, duhul, spiritul. Ce acreat Dumnezeu "dupa chipul si asemanarea ? "Propun sa ne folosim de regula: subiect nou - topic* nou.
______________________
* "Topic" = noua despartitura pe Forum, in unul
din compartimentele pre-definite.
A se vedea aiciCe sunt trupul, sufletul, duhul, spiritul.
A se vedea aiciCe a creat Dumnezeu "dupa chipul si asemanarea Sa? "
MadaIoan Cr, perfect de acord cu tine.
Esenin,
mai devreme spuneai ca este vorba despre un instinct. Apoi eu ti-am argumentat ca nu este vorba de instinct. Acum spui ca este voba de dragoste, deci implica sentimente care nu sint rezultatul ratiunii.
Ei bine, ceea ce tu numesti acum "dragoste materna" in exemplul meu pina la sacrificiul suprem, nu este aplicabila tuturor mamelor, dar nici nu este o exceptie. O astfel de "dragoste" (pina la sacrificiul suprem) poate fi "din fire", caz in care nu este o virtute, dupa cum ti-a argumentat Ioan Cr, dar poate fi si acea dragoste crestina ce este o virtute si care se naste din ratiune (ratiunea divina apropriata de catre om cu ajutorul Lui Dumezeu pina la stadiul de sentiment/simtire). O astfel de dragoste (dragostea crestina) este cea spre care ar trebui sa tindem.
Esenin, nu sint tot timpul la bordul atacului la persoana, ci din contra, ti-am argumentat cat se poate de calm si rational ca dumneata pornesti in discutii de la niste premize invalide uneori (si de aceea, in asemenea cazuri, nici concluziile dvs nu vor iesi corecte). Dumneata te plingi ca in discutiile cu orodocsii dialogul se opinteste la fiecare apropiere de limite, dar nu observi ca dumneata insuti generezi uneori aceste limite, pornind de la premize invalide.
Despre "mania" de care ma acuzati pe nedrept, nu vad unde ar fi vorba de asa ceva cand eu am spus ca ma amuza.
Oricum, te-as ruga sa nu mai imi pui in carca afirmatii pe care nu le-am facut niciodata (cum este aceea cu ursul cu 5 picioare).
Este şi asta o metodă de a aborda lucrurile, doar că este expusă unui risc, şi anume riscului insuficienţei şi lipsei de înălţime a experienţei spirituale. Având în vedere că raportarea se face la sine (şi oarecum este inevitabilă) şi la ceea ce înţelege un om când citeşte cuvintele Scripturilor, există pericolul, în care mulţi cad, poate chiar toţi cel puţin la un moment dat, de a nu avea suficientă sau prea joasă experienţă şi înţelegere spirituală pentru a discerne între ceea ce cu adevărat spun Scripturile şi ceea ce de fapt credem că ştim noi.Iata deci: De ce trebuie sa credem ? Eu stiu ca sunt slab (e evident) dar ma bazez pe mine ca sa ma intaresc. Sunt putin "pacatos" (prin comparatie cu altii). Ma lupt sa ma curatesc, si cred ca am izbutit sa ma "vindec" de multe "pacate". Dar singur, pe cont propriu. Pe acelasi principiu (acela ca fac singur ceea ce trebuie ca sa fiu numit "crestin"- cu toate ca cred ca e un scop asa de mare incat doar Christos il poate atinge)- pe acelasi principiu, deci, le fac pe toate. Reiau intrebarea zisa in alt topic, care vi se va parea blasfemie: DE CE sa apelez la Dumnezeu cand pot sa fac lucrurile si singur? Ce nevoie avem de Dumnezeu? Mai ales nu pot sa accept ca pot fi condus in viata mea personala, (cea mai personala!) de un preot care este indeobste MAI "pacatos" si mai ignorant ca mine.
Înapoi la “APOLOGETICĂ şi BIOETICĂ”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori