Din ce am citit, paleta de semnificaţii pe care o daţi sufletului chiar e foarte mare. Puteţi spune succint (din punct în punct, fără să intraţi în detalii) ce este sufletul, în viziunea dvstră.fara un suflet (aici ar trebui ghilimele, ptr că termenul e foarte larg si imprecis)
Nedumerirea mea era cum să îşi mai facă ochii "mecanica" dacă nervii nu mai reacţionează, trupul fiind inert!? Acum observ că defapt pct. dvstră de vedere e foarte interesant...La fel, ochii unui cadavru, poate ca inca mai vad ceva, ca isi fac in continuare treaba „mecanica” - dar daca indaratul lor nu este un suflet viu care sa VADA (de fapt) vederea e o treaba inutilă.
Doream sa scot in evidenta "proiectul" in spatele operei, care nu numai i-a furnizat "conceptul", dar ii ofera si un suport continuu (celula este rezultatul expresiei aparatului ei genetic, care o si asista pentru supravietuire; celula "stie" ce si cum sa faca datorita informatiei programate genetic, dar informatia este mai mult decat gena care o contine, este o realitate diversa, chiar misterioasa).„Organizare” vrea sa zica „ceea ce este dispus (in timp, spatiu, si functional) atfel incat sa devină ORGANism” . Altfel spus, sa poata primi suflul de viata. Hematiile sunt esentialmente oxid de fier, ca si rugina, sau hematita. Dar, „organizate” ele pot sa devina recipient pentru viata. (nu stiu de-ajuns de multa chimie, dar sunt sigur ca legaturile dintre atomii de fier din sânge au ceva anume, diferit de cele din rugina, o „geometrie” particulara...).
„Ordine” ar fi mai putin decat „organizare”, ar fi simpla dispunere geometrica sau ierarhica. Evident ca este inclusa in organizare.
La fel despre ochelari, sau carje, sau transplanturi, sau orice alt auxiliu (oricat de complex). Bineinteles, nu au suflare de viata. Dar nici normalitate (inteleasa ca dat natural, din nastere). Mai multe sanse ar avea o clona. Ar putea ea avea suflare de viata? De ce nu. Nu pentru ca i-o "sufla" omul (chirurgul), ci pentru ca se impartaseste din aceeasi realitate, sfruteaza aceleasi mecanisme, se bizuie pe aceleasi elemente (celule,tesuturi, organe fie preexistente, fie crescute bazandu-se complet pe impulsul genetic - ontogenetic - ca si in cazul organismului clonat). Insa cand Evanghelia scrie ca "orbii vad, schiopii merg", nu intelegea acelasi lucru cu "compensarea" doar functionala, ci chiar restituirea normalitatii, asa cum coada soparlei creste la loc, desi nu este cea dinainte, este totusi perfect "personala".Dar ca ochiul singur are ceva „sufletesc”...nu sunt sigur. De curand am vazut la tv un orb care isi vedea copii, pentru prima data, avand in loc de ochi o camera de luat vederi. E chestie de timp ca retina si tot globul ocular sa poata fi inlocuite de camera de luat vederi, pe care omul a construit-o FARA „suflul de viata” pe care Dumnezeu l-a suflat in narile lui Adam.... ba chiar folosind alta materie (siliciul) , pe care „ „organizat-o” altfel. Iata ca imitatia organului se poate descurca la fel de bine ca originalul, FARA ceva „sufletesc”.
Cred că profesorul meu de pedagogie ar definii ceea ce aţi spus: metacunoaştere...Asta mi se pare ca ar trebui sa se numeasca „suflet uman”.[...] Este „spectatorul” dumneavoastra, care, in vreme ce vede (prin ochi) stie si ca este- si că ceea ce vede are un scop moral.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori