Nicidecum. În această privinţă teologia se bazează pe diferenţa dintre creat şi necreat (vezi mai ales la Atanasie cel Mare şi Maxim Mărturisitorul). Noi ne împărtăşim din energiile necreate care izvorăsc din fiinţa lui Dumnezeu, dar nu din fiinţa însăşi, care ne este în totalitate inaccesibilă nu numai nouă, ci şi îngerilor. Iar în Împărtăţia lui Dumnezeu această împărtăşire din energiile necreate va fi mai intensă şi veşnică.Exista temeiuri pentru a considera ca în viata cea veșnica din Împărăția Cerurilor cei mântuiți se vor uni cu ființa/esența lui Dumnezeu?
Dacă ai fost necredincios, poţi fi sigur de iad, dar dacă ai încercat să fii credincios, nu poţi fi sigur de rai, pentru că "acolo" putem ajunge numai din mila lui Dumnezeu. Şi cred că nici nu trebuie să ne preocupă mult pentru asta, ci să-l căutăm pe Dumnezeu. Raiul este acolo unde e Dumnezeu, iar acolo unde El este refuzat, este iadul.Putem ști incă de pe pîmint dacă vom ajunge in rai sau in iad?
Mie îmi place foarte mult cuvîntul părintelui Teofil de la Sâmbăta care mărturisea că este sigur că va moșteni viața veșnică, chiar prin mila lui Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu ne dă destule încredințări. Încă David se ruga ”dă-mi iarăși bucuria mîntuirii tale”, iar la fiecare Liturghie cântăm ”Am văzut lumina cea adevărată...că aceasta ne-a mîntuit pe noi”. Desigur, nu putem primi aceste asigurări cu o ușurătate de tip neo-protestant, dar nici cultivarea acestei smerite îndoieli nu este o atitudine sănătoasă.dacă ai încercat să fii credincios, nu poţi fi sigur de rai, pentru că "acolo" putem ajunge numai din mila lui Dumnezeu.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori