Nu stiu la ce ati raspuns cand ati scris: "Pai Adam a avut certitudinea si totusi a cazut".
Era vb. de certitudinea prezentei/existentei lui Dumnezeu... comparativ cu cei de mai tarziu (pana la noi) care, spuneati, nu stim, ci credem sau... in fine, aproximam/bajbaim.
Nu ! NUMAI cunoasterea intelectuala nu ajuge. Totusi in sensul pe care Christos i-l da de cateva ori "cunoasterea" mantuieste. Rezum ca sa nu mai dau citate: "Cunoasteti Adevarul, care sunt Eu, si va veti mantui"(elibera). Pare bizar, daca citim neglijent. Dar ar trebui sa ne socheze faptl ca pentru El adevarul este un cineva si nu un ceva. (ma repet, dar...).
. Exact. Dar chiar aceasta cunoastere de care vorbiti... ce este daca nu intimitate cu PERSOANA? pana la unire... De ce sa ne socheze? Poate pe cei ce erau sub Lege, nu pe noi cei ce suntem in HAR.
. E ambigua expresia pe care o folositi:
pentru El adevarul este un cineva si nu un ceva. NU... EL insusi este Adevarul. Nu mai citez acum S.S.
Pe masura ce devii binele (sub orice forma) capeti consistenta Hristica, El ia chip in tine. Si te "nasti" pe masura ce "cunosti".
. Nu sunt de acord cu dvs. cand generalizati binele sio il acceptati sub orice forma. Nu orice bine este Binele. Binele, ca sa fie bine, trebuie sa fie cel putin dezinteresat si mai ales sa fie dupa regulile
luptei celei bune (Sf. Ap. Pavel)
. Nici cu nasterea in etape nu mi-e f. clar. Evident ca exista un urcus treptat, se pare insa ca nu vb. de acelasi lucru sau aceeasi cunoastere (in sensul indumnezeirii). Lui Pavel Hristos i S-a revelat dintr-o data. Simplul. Deplin. Desavarsit. La fel si pe Tabor... S-a aratat celor 3 pe cat li se putea. Cu indumnezeirea e la fel. Harul umple desavarsit vasul ales(vrednic).
. In rest imi pareti a fi destul de ortodox in gandire doar ca nu stiu de ce iar coboram la exemplele omului inca nedesavarsit... atata timp cat noi vb. de cunoasterea desavarsita si indumnezeire. Exemplele pe care le dati pur si simplu nu-si au locul aici.
. De acord insa cu libertatea harului si constrangerea legii. E scripturistic, patristic si ortodox. nU MI-E F. CLAR CE INTELEGETI CU cHRISTUL INTERIOR. Sensul ortodox il stiu, banuiesc/sper ca intelegeti acelasi lucru.
Ori Adam tocmai asta nu avea, nu cunoastea binele si raul. Cand in sfarsit le-a cunoscut a fost concediat. Asta-i viata. Noi, fii lui Adam le cunoastem, dar asta nu inseamna ca suntem binele.
. Logica simpla ar parea sa va contazica nitel. Sa intelegem ca prin cunoastere (Adam care a cunoscut binele si raul) nu putem ajunge totusi la desavarsire (adica identitatea/identificarea/unirea cu binele)? Sau ca nu putem face drumul complet? Or pana acum tocmai opusul il afirmati.
. Eu n-as zice ca ADAM era in situatia de a nu avea ceva. Aici gresiti. Adam avea TOT ce-i trebuia pt. a se desavarsi. Nitica vointa si efort personal ii mai trebuiau. Nu a fost concediat pt. ca le-a cunoscut... ci pt. ca a fcaut-o fiind inca nedesavrsit. De-ar fi avut rabdare sa creasca in asculktare... ar fi ajuns in cele din urma si la cunoastrea deplina (din moment ce-ar fi ajuns la indumnezeire).
S-a facut ca unul dintre NOI, zice S.S.... dar
fara NOI. si intervenea problema gravissima a invesnicirii pacatului. De-aia era nevoie de
concediere. De fapt asta era tocmai solutia DRAGOSTEi.... ca sa-l salveze pe om, si sa nu aiba o soarta asemanatoare diavolului.
. nu. nu suntem binele.
In cazul Pavel este vorba despre altceva:aici este mai degraba "dor" de Dumnezeu...........................Asa ca el asteapta intalnirea cu Dumnezeu, re-intalnirea, cand, fireste Il va cunoaste din nou ca pe drumul Damascului, fata catre fata.. Este perfect constient ca in aceasta stare, de orbire temporara, este obligat sa creada. Ce altceva ar putea face? crede, sperand si asteptand. Asta este schema lui Pavel.
. De acord pana aici. Cei mai nefericit oameni sunt sfintii sau cei care asemenea Sf. Ap. Pavel au ajuns la masura vederii lui Dumnezeu. Starea de pana la re-intalnire nu e decat chin.... mai degraba
doresc sa mor ca sa fiu cu Hristos. MOartea e unire deplina si desavarsita. Dar n-as numi-o, cum spuneti...
orbire temporara; poate asa, intr-un sens anume,desi fortat cumva. Nu e ORBIRE.... e asteptare sau daca vreti, in limbaj de lemn contemporan... participare/pregatire pro-activa (perfect constienta si deloc oarba).
. Nici ideea de obligativitate nu-mi suna prea bine. Nu e obligat sa creada. Ced ca si in cazul Sf. Ap. Pavel, credinta nu mai era un accesoriu (prost cuvant am gasit) de dorit/de cautat... ci era deja dobandita si impropriata, asimilata. Depasise deja aceasta treapta si ajunsese la contemplare (fara insa a anula sau nega credinta, evident).
. Era , daca vreti, obligat nu sa creada (asta o depasise deja) ci sa staruiasca (
celui ce i se pare ca sta sa ia aminte sa nu cada). Moartea venea, doar ea singura, cu anularea posibilitatii de mai cadea, invesnicind astfel fie binele... fie raul (care au crescut in noi.. pana la identificare).
Deci: Pavel vorbeste despre cunoasterea (oarecum) intelectuala, Christos despre "cunoastere" ca "re-nastere". Sunt lucruri diferite. Dar si cunoasterea intelectuala, daca nu "umfla" daca e primita ca o samanta a indumnezeirii, cu modestie este folositoare, fireste.
Ei... cum sa mai creada sau sa cunoasca Sf. Pavel intelectualiceste? O fi fost el rabin sau ovrei invatat... da` pe drumul Damascului TOATE s-au schimbat. Pana si numele ii era acum altul. Aici gresiti si ma tem ca o faceti constient sau cel putin cumva fortat ca sa va iasa rationamentul.. sau nu neaparat insa cel putin de dragul scolastic al deosebirilo/impartirilor de tot felul. Ati uitat de cuvantul de la 1 Cor. 2, 16
Noi avem mintea lui Hristos? De ce spuneti ca sunt lucruri diferite? Ne-ar fi indemnat apostolul sa incepem a gandi precum o facea el in perioada rabinica? Doar stiti ce dispute au fost cu iudaizantii... pana si pe Sf. Petru l-a cam tras de maneca si l-a mustrat. De ce-l banuiti ca nu s-ar fi desprins de vechile apucaturi/obiceiuri/neputinte?
V-as propune sa scurtam mesajele limitand problematica. E prea mult. Fiti mai precis cu Sf. maxim, va rog frumos. L-am gasit in Filocalia dar e prea mult de citit, n-am timp si nici Sfantul nu prea e laconic.
Ambigua, Talcuire la 2 Cor. 12, 2 (daca ar fi fost ingaduit lui Pavel sa dezvaluie cele pe care i le-a oferir al treilea cer si si inaintarea pana la acela sau urcusul si luarea la cele de sus.)