Fals. Sfinţii Părinţi spun că aici e vorba de ironie. Dacă renunţăm la o astfel de interpretare, riscăm să debităm cele mai oribile erezii...Eu daca ma uit pe text, vad asa: Diavolul ii ispiteste, ei cedeaza, apoi vine Dumnezeu care zice:
Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”
Adica Adam s-a facut ca Treimea, ca unul dintre membri, si, ca sa nu fie INTOCMAI "ca unul dintre Noi", il voi impiedica sa guste si nemurirea.
Această tindere spre aproprierea firilor (omenească de cea dumnezeiască) este şi pentru noi cea care ne fereşte de păcat.in Domnul nostru Iisus Hristos apropierea firii omenesti de firea dumnezeiasca, indumnezeirea, a fost cea care L-a ferit de pacat.
Atunci pentru că au ales (Adam şi Eva) să fie ca Ei (cunoscând binele şi răul) au căzut din graţiile dumnezeieşti. Astăzi, e cam acelaşi lucru: trecând prin experienţa răului şi a binelui (ispăşind pedeapsa) şi alegând binele/răul de fapt alegem repunerea în graţiile dumneieşti sau izgonirea pe veci de la faţa Lui. "Pedeapsa" devine deci o a 2-a şansă, de aceea, zic eu, a fost păzit Pomul Vieţii. Dacă Adam şi Eva ar fi mâncat imediat după aceea din Pomul Vieţii, deci având asupra lor pedeapsa Divină neispşită, ei nu ar fi ajuns în veci cu diavolul ?Adam s-a facut ca Treimea, ca unul dintre membri, si, ca sa nu fie INTOCMAI "ca unul dintre Noi", il voi impiedica sa guste si nemurirea. Va muri, deci, dar nu ca pedeapsa, ci ca urmare a "proiectului initial": omul trebuia sa fie necunoscator al binelui/raului si muritor.
Foarte amuzant, dar aveti dreptate. Adica, se poate citi si asa - dar numai acceptand ideea despre un Dumnezeu gelos si temator de concurenta. Un Dumnezeu slab. Incredibil.Eu daca ma uit pe text, vad asa: Diavolul ii ispiteste, ei cedeaza, apoi vine Dumnezeu care zice:
Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscând binele si raul. Si acum nu cumva sa-si întinda mâna si sa ia roade din pomul vietii, sa manânce si sa traiasca în veci!…”
Adica Adam s-a facut ca Treimea, ca unul dintre membri, si, ca sa nu fie INTOCMAI "ca unul dintre Noi", il voi impiedica sa guste si nemurirea. Va muri, deci, dar nu ca pedeapsa, ci ca urmare a "proiectului initial": omul trebuia sa fie necunoscator al binelui/raului si muritor. "Pedeapsa" este intre versetele 14-18.
Salutare si bun venit pe forum!Buna seara. Referitor la "gelozia" Lui Dumnezeu.
De ce nu am admite ideea aceasta. In VT, Dumnezeu ne apare ca un Dumnezeu "zelos" si "gelos" pe toti idolii si tot ceea ce-l distrage pe om de la El, il face pe om sa-i acorde mai multa atentie unui idol decat Lui Dumnezeu. In acest sens, Dumnezeu nu este doar unul gelos ci si manios caci "a Domnului este razbunarea". Sau nu-i asa?
Buna observatie. Dar sa cunoasca "ce"? Ce a fost acel "ceva" nou pe care l-a aflat omul cand "i s-au deschis ochii"? Apoi, oare nu putea, simplu, sa-L intrebe pe Dumnezeu ce inseamna cunostinta binelui si raului, caci cine mai bine decat Insusi Dumnezeu poate "deschide ochii" asupra oricarui lucru nou de pe lume: probabil, asta si a fost lectia.dumnezeu isi delega o parte din responsabilitate pe spinarea omului. Daca si-ar fi exercitat atotputerea ori sarpele nu ar mai fi ispitit pe nimeni, ori ar fi eliminat posibilitatea omului sa aleaga. Ori ce face El este ca da aceasta in grija omului, care nu are inca discermant. Dar are (omul) dorinta de a cunoaste, de a avea discernamat.
Nu are discernământ, dar are (sau trebuia să aibă) iubire faţă de Tatăl, iubire (cu toată inima, cugetul) care îl putea împiedica să încalce porunca de a mânca.Daca si-ar fi exercitat atotputerea ori sarpele nu ar mai fi ispitit pe nimeni, ori ar fi eliminat posibilitatea omului sa aleaga. Ori ce face El este ca da aceasta in grija omului, care nu are inca discermant.
Corect. Dacă atunci "păcatul" a îndepărtat, astăzi prin "păcat" (prin cunoaşterea binelui şi a răului şi alegerea binelui) ne apropiem de Dumnezeu, adică fiecare dintre noi se află în poziţia lui Adam în decursul vieţii lui: alegând binele sau răul."pacatul" de a cunoaste din Facerea devine factor al desavarsirii in Pavel.
Corect, însă numai cunoaşterea răului, pentru că a binelui nu mai trebuia cunoascută pentru că era trăită (ei erau în Rai).omul datoreaza capacitatea cunoasterii nu lui Dumnezeu ci satanei.
Posibil sa fie vorba despre un monopol al Divinitatii asupra cunoasterii?
Intrebare retorica...oare ce gandeste Dumnezeu vazand astazi omul in spatiu de vreme ce i-a impiedicat pe oameni sa construiasca un simplu turn Babel?
A raspuns bine Maria.Inca o intrebare care nu-mi da pace si la care un teolog nu mi-a putut raspunde: anume, daca Duhul Sfant a vorbit prin profeti, deci cu mult inainte de Legea Noua a Lui Iisus atunci de ce Iisus a mai trimis Mangaietorul, Duhul Sfant - este acelasi duh sfant ca si cel al profetilor VT sau este un alt duh sfant al adevarului? De ce a mai fost nevoie sa-l trimit din moment ce Duhul Sfant era deja in lume activ prin profeti? Sau este vorba despre Duhul Lui Hristos, diferit de Duhul Sfant? Ma gandesc mereu la intrebarea asta si va rog frumos sa-mi raspundeti. Multumesc.
Adam cunoştea binele. În baza acestui bine trebuia să respingă orice abatere. El nu avea nevoie şi de cunoştinţă răului pentru eventuale comparaţii ci doar de încrederea deplină în Tatăl care îi spune că îi va fi rău (va cunoaşte răul) dacă nu Îl ascultă.Adam deja ARE liber arbitru. Dar nu cunoaste binele si raul. Va face erori in chestiunea binelui si raului nu din lipsa liberului arbitru (care inseamna a lua decizii de capul lui) ci din lipsa cunoasterii binelui si raului.
Dacă exista vreo indicaţie în acest fel, liberul arbitru nu ar fi fost ştirbit ?Nu exista nici-o indicatie ca Dumnezeu ar fi vrut sa mai astepte.
Dvstră, dacă am înţeles bine, sunteţi nelămurit de ce Dumnezeu izgoneşte din Rai pe Adam şi Eva dintr-o pricină care nu ţine de ei, raţional vorbind.Adam deja ARE liber arbitru. Dar nu cunoaste binele si raul. Va face erori in chestiunea binelui si raului nu din lipsa liberului arbitru (care inseamna a lua decizii de capul lui) ci din lipsa cunoasterii binelui si raului.
Dar nu poate exista libertate deplina fara ratiune, fara facultatea de judecare. Prostul are si el un concept al binelui si al raului, poate neconform cu realitatea sau dimpotriva, identic in punctele cardinale: instinctul de supravietuire ar fi unul. Dumnezeu il atentioneaza pe Adam: "sa nu mananci... ca vei muri". Ori a manca si a trai sunt doua notiuni elementare. Observati cum muta accentul satan cand o ispiteste pe Eva: (a) "a spus ca vei muri? - nu vei muri" (b) "ci vei fi cunoscator ca si El". In porunca, a>b, in timp ce satan o rastoarna pe dos, b>a, vrand sa para ca Dumnezeu ar ascunde ceva, ca-l tine de prost pe om, aruncand amenintari in vant, fara temei.Adam deja ARE liber arbitru. Dar nu cunoaste binele si raul. Va face erori in chestiunea binelui si raului nu din lipsa liberului arbitru (care inseamna a lua decizii de capul lui) ci din lipsa cunoasterii binelui si raului. Taranul cu 3 clase are liber arbitru, dar nu cunoaste binele si raul, "n-are cultura" dar "destept este" - ca sa ma exprim pretios ridicol.
Din ceea ce spune Dumnezeu lui Adam: Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit" rezulta ca va muri IN ZIUA ACEEA.
Omul moare, si sarpele, prin diavol, a stiut asta: Hristos spune undeva ca satan este ucigas de oameni dintru inceput. Omul moare pentru ca a devenit muritor.Intr-adevar sarpele face cum ziceti dumneavoastra. schimba accentul. Dar spune adevarul: Omul nu moare in ziua aceea. Si intr-adevar, pare ca Dumnezeu ascunde ceva.
Eu vad asa lucrurile: nu poate fi cunoastere fara adevar, inclusiv in cunoasterea binelui si a raului. Desi spunem ca la adevar se ajunge prin cunoastere, intelegem totusi cunoasterea ca participare la adevar, altfel ar fi vorba de iluzie, de cunoastere falsa. Si ce este adevarul? Zicem ca este Dumnezeu, caci cine poate sti mai bine compozitia si functionarea lumii decat Creatorul ei? Sarpele prezinta cunoasterea ca valoare in sine, ca si cum ar fi fost un punct-terminus, "statia fericirii". In acest sens, cu siguranta Dumnezeu apare in lumina negativa, ca ascunzand "desertul" pentru ca il vrea doar El, iar sarpele ca tatal filozofiei, pionerul intelepciunii si al progresului omenesc.Daca omul n-ar fi mancat din pom, ar mai ajuns cunoscator? Nu. Dumnezeu ascunde ceea ce ar aduce cunoasterea. Nu pot sa vad altfel lucrurile. (Incercati sa fiti clar in raspuns, va rog.Prevad unul invers)
Cunoasterea binelui si raului nu este toata cunoasterea, iar cunoasterea fara adevar nu este virtute. Deci ce a dobandit omul incalcand porunca?Pe de alta parte, intr-adevar, "pacatul" este neascultarea. Dar prin acest pacat omul obtine o "virtute" (in fine, incepe sa obtina), cunoasterea.
Exact asta ii lipsea lui Adam, trebuia inca sa-si indumnezeiasca cugetul, facultatea de judecare si sa se statorniceasca in adevar si in alegere.Libertate "deplina" nu exista cred, DECAT in gandirea proprie, in masura in care este indumnezeita.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori