Defapt acum obserb că atenţia dvstră este focusată pe preotese ca bază de comparaţie. Cred că greşiţi alegându-vă model un om. Oricând unui om îi poţi găsi mii de defecte pentru a fugi de povara responsabilităţii, a propriilor îndatoriri, şi întotdeuna vei găsii mii de motive să aplici o poruncă sau un sfat dacă vei înceta comparaţia. Comparaţia dacă nu opreşte progresul (duhovnicesc) sigur îl încetineşte...Ele [preotesele] gresesc cand fac asa ceva sau ele nu si doar femeile obisnuite gresesc.
Mi-a plăcut răspunsul dat.1. Văd că v-aţi supărat pe cele scrise mai sus. De obicei spunem "facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ", dar nu credem şi nu dorim asta. Ba chiar căutăm să ne îndreptăţim voia noastră. Dacă este voia lui Dumnezeu sau nu să fiţi preoteasă eu nu ştiu, să v-o spună duhovnicul. Dar sigur nu-i voia Domnului să vă faceţi blondă, că dacă era, vă făcea El, fără să cheltuiţi bani în plus.
Dar se intampla sa nu fii casatorita, si sa fii nevoita sa te machiezi macar putin, doar de dragul parintilor sau a celor din jur. Daca merg la o nunta/petrecere parintii insista sa ma machiez, ca nu se cade merg asa, ca nu arat bine. Si imi vine in minte ca este pacat sa te machiezi. Si atunci ce sa fac ma cert cu ai mei sau cu rude/prieteni pe tema asta sau fac asa cum vor ei. Sunt inconjurata de persoane care merg pe conceptia: mai pe la Biserica dar si pe la discoteca. Daca nu merg imi sar toti in cap, ca nu vreau sa merg. Daca merg iar nu-i bine, il supar pe Dumnezeu. Din ce am citit eu pe site-uri ortodoxe, nu este bine sa te epilezi, sa te pensezi. Bun dar sunt mai paroasa de felul meu, si asa iar as atrage privirile asupra mea, ceea ce nu imi place. Poate nici la capitolul vestimentatie nu stau bine. Nu port rochii, doar la nunti. Capul acoperit nici atat.(Nu stiu ce ar spune ai mei, mai ales tata). Un singur lucru, nu ma pune nimeni sa ma dezgolesc toata, desi nici prea acoperita nu le place. Spun ei, "doar nu sunt calugarita". Imi dau tot felul de exemple, cutare face asa, cutare asa, deci eu sa fac pe jumatate ca doar nare nimic. Nu mai stiu ce ii bine si ce ii rau. Uneori imi vine sa ii ascult doar sa scap de critici, alteori ma doare sufletul, pentru ca nu stiu pe care sa impac. Daca ii impac pe ai mei se supara Domnul, daca fac voia Domnului se supara ai mei. Un sfat, o carte de studiu ceva, habar nu am. Sa ma iertati daca am spus ceva nepotrivit.Părerea mea:
1. Femeile cu adevărat creştine ştiu să se bucure şi chiar să pună în valoare frumuseţea naturală pe care le-a dat-o Dumnezeu şi nu vor să-L ofenseze prin măsuri de corecţie. De aceea nu trebuie să căutăm texte Scripturistice sau sofisme pentru a îndreptăţi idolatria feminină. Aceasta este păcat pentru orice femeie şi mai ales pentru preotese. Iar aici mă refer anume la tot ce este artificial, căci a te spăla şi a avea grijă să nu miroşi urât nu e păcat, ci de multe ori e chiar o virtute.
2. Dacă bărbatul este necredincios şi impune soţiei sale să se machieze sau să poarte bijuterii, femeia trebuie să se supună, dar în anumite limite şi doar pentru a place bărbatului ei, nu tuturor. Cred că un preot întreg la minte, căsătorit pe principii creştineşti, nu va cere niciodată soţiei sale să recurgă la înfrumuseţări artificiale şi împreună vor da tuturor exemplu de simplitate şi de căutare a frumuseţii duhovniceşti în om.
Dimpotriva, multumesc mult pentru sfaturi.Îmi doresc să nu te superi pe mine că am îndrăznit să-ți dau atâtea sfaturi, ca babele de la biserică care le știu pe toate
Înapoi la “ALTE SUBIECTE TEOLOGICE”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori