Mesaj necititde michael » 10 Dec 2009, 19:04
Da... interesante discuţii despre Zăbriceni!
Dar aş vrea să adaug şi eu ceva, referitor la tot ceea ce a fost la Seminar şi Facultate.
În primul rînd ce ţine de Sistemul de învăţămînt: este unul dacă nu chiar perfect, atunci cel mai bun din Moldova. Am avut ocazia să fac studii cîte puţin la mai multe facultăţi din ţară, însă atîrnarea neserioasă a studenţilor, chiar şi a elevilor, aduce foarte multe daune societăţii de azi. Referitor la Zăbriceni, Seminarul a fost cunoscut în raionul Edineţ ca cea mai bună instituţie cu profil liceal, apreciat întotdeauna pentru seriozitatea îndeplinirii obiectivelor şi atîrnării faţă de programul de învăţămînt - cei mai buni profesori, care erau gata permanent să ajute elevii atît cu studiile cît şi cu problemele personale care apăreau la cineva, adică erau nişte firi pline de duh ortodox. Aceeaşi situaţie şi la Facultate, majoritatea profesorilor veneau de foarte departe pentru a împărtăşi toate cunoştinţele lor acumulate de-a lungul anilor şi asta aproape în schimb la nimic. Însă tot ceea ce auzim de la fiecare din profesori, erau lucruri pe care pute-ai să le cauţi sau să le înţelegi ani în şir şi fără succes. Mulţumim lor pentru toate!
Cu educaţia, a cam exagerat, ba chiar foarte, consăteanul şi colegul meu de bancă (timp de 5 ani+colegi la seminar 3 ani) Istratuc Veaceslav, care are cel puţin 7 feţe, deoarece cînd i-am dat întrebarea referitor la ceea ce-a spus - "a negat şi s-a jurat că nu a spus nimic"!În primul rînd Facultatea nu lucra, însă uneori erau RUGAŢI să ajute mănăstirea la vreun lucru de nimic care trebuia de făcut în foarte scump timp - şi repet asta foarte, foarte rar şi atunci veneau doar 4-5 băieţi, care de fapt şi învăţau cel mai bine. Aşa a fost cu FAcultatea, alta e situaţia cu Seminarul: băieţii încă de la admitere ştiau de faptul că vor avea un regim de lucru. Ce cuprinde acest regim? Foarte simplu, orele se terminau la 14.30, la 15 masa, după masă pînă la 17, uneori jumate la 18 cînd era nevoie mai mult, băieţii mergeau la lucru. Lucru nu însemna robie cum a menţionat un coleg mai sus, ci o simlă "implicare" alături de fraţii de mănăstire la trapeză, brutărie şi ordine pe teritoriu, la fel iarna de ajutat la cazangerie şi nici într-un caz lucru la grajd! Şi peste tot era un regim, dar nu era problema în lucru, ci în încăpăţînarea, înrăutăţirea şi nedorinţa de a depune efort a însăşi elevilor. Nu toţi au spus că era o robie la Zăbriceni, ci doar cei care erau la un lucru mai uşor şi stabil, care permite să ai mai mult timp, adică ca de exemplu curăţenia în blocul de studii! Toţi cei care au făcut probleme grave (practicînd beţia, fumatul, distracţii, fuga din cămin, etc), printre care şi persoanele enumerate de părintele, au profitat de toate. Nu vreau să intru în detalii, căci le ştiu pe toate însă vreau să asigur pe cei care au auzit, aud şi vor auzi lucruri urîte despre Şcolile Teologice de la Zăbriceni, să nu creadă cuvintelor, căci faptele dovedesc.
"Patria este biserica noastră vremelnică, după cum Biserica este patria noastră veşnică!"
Lacordaire