Mesaj necititde Ioan Cr » 17 Aug 2009, 08:51
Trebuie sa fie o ratiune sublima si aici ca si in celelalte Scripturi.
Propun sa facem o comparatie atenta (pe cat ne este cu putinta) ale darurilor aduse de cei doi.
(1) Initiativa a fost deopotriva buna - se pare chiar ca Cain a luat-o inainte, aducand jertfa cel dintai (Facere 4:3-4).
(2) Jertfa lui Cain a fost vegetala ("din roadele pamantului" - Facere 4:3), cea a lui Abel - animala (fiind pastor de oi - Facere 4:2). Dar nu se poate conchide din aceasta (desi se poate specula) ca una ar fi superioara alteia: mai tarziu, in istoria lui Israel, vor fi randuite daruri de ambele feluri, care aduse corect aveau aceiasi valoare la Dumnezeu.
(3) Jerfta lui Abel in raport cu cea a lui Cain pare sa fi fost mai selectiva si chiar simbolica (intai-nascutele si grasimea lor reprezinta partile cele mai bune din roade, la propriu si la figurat: Facere 4:4).
(4) Jertfa lui Abel a fost si mai curajoasa, intrucat introduce momentul sacrificiului (pentru obtinerea grasimii adusa ca jertfa animalul trebuie injunghiat si omorat).
(5) Un alt punct interesant il sesizeaza Sf. Ap. Pavel:
Evrei 11:4 Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
Iar credinta o defineste putin mai sus (v.1):
1. Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
In jertfa lui Abel le regasim pe ambele elemente definitorii ale credintei. Mai intai, un evident efort spiritual prin care identifica lucrurile placute lui Dumnezeu si apoi, curajul cu care le procura.
(6) Inca un moment important il surprinde textul in traducerea dupa Septuaginta:
7. (Dumnezeu lui Cain) Dacă ai adus jertfa cum trebuie, dar n-ai împărţit-o cum trebuie, oare n-ai păcătuit? Linişteşte-te! El se va întoarce către tine, iar tu îl vei stăpîni.
Cum am vazut, Abel s-a remarcat prin credinta sa, prin care a stiut sa "imparta cum trebuie" jertfa asa ca sa fie pe placul lui Dumnezeu. Nu se stie daca primii oameni au fost instruiti vreodata in aducerea jertfelor, se prea poate sa fi fost un impuls natural la ei, inscris in inima lor, de a restitui Creatorului o parte din creatia Sa, de a intoarce acel "fruct interzis" la loc pe pomul originar, de a multumi Domnului pentru toate.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)