Profeţiile sau proorociile
Cuvântul,, a profeţi " înseamnă a prezice, a spune înainte, iar cuvântul,, a prooroci " înseamnă a vedea înainte. Sensul fundamental Proorc şi Profet , este acela de văzător înainte, de previcător al unor evenimente care se vor întâmpla în viitor 27. Deci, profeţia sau proorocia este vederea înainte, precizarea şi anunţarea clară lămurită, a unor evenimente viitoare, precizare care se face prin descoperirea Dumnezeiască şi care se întâmplă întocmai.
Pentru că profeţiile sunt în legătură cu revelaţia spirituală, căci numai Dumnezeu ştie viitorul, iar în Noul Testament ele sunt legate direct de viaţa Bisericii. În afara Bisericii nu pot fi profeţii autentice. Toate aracolele păgâne au fost false. De exemplu, Pythia, care a oficia la oracolul de la Delphi, ,,profeţia" astfel celor care mergeau la război: ,,Vei merge nu te vei întoarce nicioadată vei muri în război " 28. Dacă virgula se punea înainte de ,,niciodată însemna că respectivul nu va mur în război niciodată, iar dacă virgula se punea după ,,niciodată", însemna că el nu se va mai întoarce niciodată, adică va muri în război.Dar nici horoscoapele, eclipsele solare ivirea unor comete etc. Nu sunt profeţii , deoarece acestea pot fi prevăzute măcar în parte de oamenii de ştiinţă. În ce priveşte ,,prevestirile" făcute de tot felul de ,,iniţiali", ,,prezicători", ,,iluminaţi", ,,harismatici" etc " acestea n-an nimic în comun cu profeţiile adevărate. Doar Dumnezeu cunoaşte adevărul. Îngerii oamenii şi cu atât mai puţin oamenii nu-l cunosc. Atunci când îngerii au vestit oamenilor evenimentele, viitoare au făcut aceasta printr-o descoperire spirituală de la Dumnezeu. Demonii însă, când vestesc viitorul unor posedaţi , fac aceasta pe baza unor fenomene şi împrejurări conjuncturale, care nouă ne sunt necunoscute. Dar în cele mai multe cazuri ei mint . Aşa se întâmplă în vrăjitorie descântece, magie, spiritism, ncromaţie etc.
Profeţiile adevărate s-au împlinit mereu întocmai, cu mare precizie. Pe când falsele profeţii nn se împlinesc cu exactitate. De exemplu, în cazul profeţiilor făcute de bugăroaica Vanga, prezicerile s-au împlinit cam şaptezeci la sută. Această presupunere, deci, că sunt de provenienţă demonică . Semnificativ este apoi faptul că, în ziua în care Vanga a murit vrăjitorii din Bulgaria şi-au simţit puterile ,,paranormale" reduse la jumate.
Mai trebuie subliniat , de asemenea, că advăratele profeţii au fost făcute de oameni Sfinţi , oameni care pe lângă credinţă, au avut o desăvârşită curăţenie moral. Or, foarte mulţi dintre pretinşi ,,prezicători" sunt nu numai imoreli, ci chiar amorali. Între atotştiinţa lui Dumnezeu şi profeţii există o strânsă legătură. Dumnezeu cunoaşte din eternitate evenimentele gândurile, faptele, cuvintele oamenilor, precum şi evenimentele şi mersul istoric al poparelor. Dar nu le determină.
Şi astfel, în virtutea atotştiinţei divine, Dumnezeu descoperă unor oameni, cu viaţă sfântă, prin îngeri sau prin descoperiri speciale, timpul şi unele amănunte despre împrejurările evenimentelor viitoare, fără să influenţeze mersul lor. Deci, profeţiile nu deterimină aceste evenimente, ci evenimentele şi faptele viitoare, pe care Dumnezeu le scrie, determină profeţiile. De exemplu, în Sfânta Scriptură se spune că: ,,Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul său cel mai tânăr, a zis: <<Blestemat să
fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi ! >> Apoi a zis: <<Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul
lui Sem; iar Canaan să-i fie rob! >>" (Facerea 24 -- 26).
Nu blestemul lui Noe a şters decăderea spirituală a lui Ham şi a urmaşilor lui, ci Noe , fiind profet
,,a văzut " în descoperire faptele viitoare ale seminţiei lui Ham, şi de aceea a rostit blestemul.
Dec, relele urmaşilor lui Ham, descoperite de Dumnezeu lui Noe au determinat sfârşitul lumii
vor determina decăderea religios-morală a oamenilor, fără de Dumnezeu din ternitate, a
determinat aceste profeţii , care se vor împlini în tocmai la timpul lor. Timpul însă numai Dumnezeu
îl ştie. Unul din cele mai însemnate daruri date de Dumnezeu omului este libertatea. De aici,
urmează apoi responsabilitatea vieţii pământeşti , sub toate aspectele ei.
Şi pentru a-şi rândui viaţa cum trebuie, omul are nevoie de credinţa adevărată. Despre aceasta
Clement Alexandrinul, un scriitor bisericesc de la începutul sec. al II-lea, scrie astfel : ,,Nu-i greu
să te apropii de credinţa adevărată, de adevăr, şi nici nu-i cu neputinţă de primit ; este foarte
aproape, locuieşte în noi, că, după cum spune înţeleptul Moise, adevărul locuieşte în cele trei părţi
ale firii noastre << în mâini în gură şi în inimă, că prin trei acţiuni se realizează adevărul : Prin
voinţă prin faptă şi prin cuvânt >>" 29.
Nu însă orice credinţă mântuieşte pe om, ci numai cea în Iisus Hristos , pentru că numai El singur
este Mântuitorul lumii. Iar Biserica, ce a păstratrat în curgerea veacurilor, fără schimbare,
învăţătura primită de la El, prin activitatea şi scrierile Sf. Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi din veacurile
primare, este Biserica Ortodoxă 30 . Cel mai scurt şi cuprinzător rezumat al învăţăturii creştine este
Crezul sau Simbolul credinţei alcătuit la cele două sinoade ecumenice, de la Niceea ( 325 d. Hr.)
şi cel de la Constantinopol (381 d. Hr.)