Sfînta Cruce, e pentru noi prilej de bucurie şi de putere, mai bine zis de a lua putere din puterea lui Hristos. Aşa cum ştim, fiecare dintre noi avem de dus o cruce pe care ne-a fost dată de Mîntuitorul Hristos, mai ales în sens duhovnicesc, fie a suferinţelor, a necazurilor, a bucurii, a familiei, a călugăriei, dar şi multe altele..., şi important este ca să nu o lepădam, ci s-o ducem cu bucurie avându-L drept exemplu pe Hristos, pe Maica D-nului.Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie.
Dar, numai în Duh înţelegem ce e, eu aşa cred.Aristotel intrebat cum am putea intelege "sinele" a raspuns ca poate fi inteles doar desprins de lucruri.
Deci dvstră identificaţi sufletul, în acest context, cu "eul", am înţeles.Ati pus culorile gresit; trebuia asa:
Căci cine ca voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
Ce se pune in cauza este "eul", "sinea", ta contra celui al lui Hristos.
Nu e deloc simplă, întradevăr .(nu e simpla joaca)
Eul tau trebuie inlocuit cu Hristos. Trebuie indumnezeit. (...) Iar daca il vei inlocui, il vei pastra ("scapa").
Întradevăr nu trebuie să-mi confirme cineva că trebuie să-mi pese de cei mici, ci să-mi confirme dacă versetul:Nu stiu daca trebuie o confirmare expresa.
Dacă ar fi fost aşa, atunci pruncii şi toate creaturile ar fi trebuit să se nască de la sine (lucru imposibil) fără ştirea şi ajutorul lui Dumnezeu. Aşa cum se poate naşte un prunc cu predispoziţie spre patima beţiei moştenită de la părinţi, tot aşa şi creştinii aleşi de Dumnezeu, se pot naşte duhovniceşte, dacă primesc în dar cînd nu se aşteaptă, ceva care îi copleşesc şi care le umple inima de bucurie. Dacă nu-L recunoşti dumneata, asta nu înseamnă că ceilalţi n-ar putea fi învredniciţi de aşa dar. Cînd oamenii îşi vor curăţi inima şi se vor îndepărta de cele lumeşti, atunci vor avea această bucurie de a-L recunoate pe Hristos.Veronika,
Omul trebuie sa-L caute pe Hristos, si nu invers. El este intre noi si in noi DEJA. Noi nu-L recunoastem pe El si nu El pe noi!
Aveţi vre'un studiu, ceva, în acest sens pentru a susţine ceea ce afirmaţi?Aşa cum se poate naşte un prunc cu predispoziţie spre patima beţiei moştenită de la părinţi
Înseamnă că e un Dumnezeu nedrept, părtinitor .Da, D-zeu se află între noi, dar nu oricînd şi nu oriunde
Deci eu acum că sunt una, Dumnezeu nu este cu mine!?pt că tot El a zis: "Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu".
Sau poate acolo lucrează harul Duhului Sfânt .Deci unde este unire, credinţă adevărată, dragoste, şi mai ales rugăciune curată, acolo vine şi Hristos.
Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori