D-le Constantin, întrebarea a fost pusă de către dnl Esenin, cu sensul de mântuire ca restabilire generală a oamenilor după înviere pt veşnicie, noi vorbim de mântuire cu sensul de recăpătare a vieţii cele pierdute de Adam şi mai mult decât atat. Deci nu de fiinţarea doar cu trupul după înviere , ci şi unde vom fi, şi cum vom trăii cu trupul atunci, de redobândirea vieţii veşnice, de naşterea de sus care începe chiar din viaţa de acum şi continuă dincolo, după învierea cu trupul, sau redobândire a harului , asta numim noi cea mai importantă mântuire, adică învierea din moartea păcatului, în primul rând, din moartea sufletească, , ca să nu facem confuzii în termeni.Invatatura pe care am primit-o asa o pastrez, toti se vor mantui ca persoana (nu vor dispare) in iad sau din rai, deci nu am gresit nimic acolo, stiu ca mantuirea (izbavirea ca persoana de nefiinta) asta nu este mantuitoare. Cand Mantuitorul folosea " Credinta ta te-a mantuit" nu o spunea ca proorocie , incat sa-i incredinteze pe cei pe care i-a vindecat trupeste ca or sa ajunga in rai chiar de se vor lenevi total.
.
Adevărat că sunt mai multe sensuri a cuvântului mântuire. Când Mântuitorul a spus, credinţa ta te-a mântuit, femeii cu scurgere de sânge, s-a referit la mântuirea din boală. Iar la Zaheu din boala avariţiei după bogăţie, dar poate chiar şi la mântuirea din păcat. Mântuire, mai are sensul de izbăvire din ceva anume, accident, primejdie, etc, sau sprijinire, ajutorare.s.a.
Dar nici în acest sens de mântuire ca vindecare, nu putem spune că se mântuiesc toţi, ca drept dovadă că nu toţi se vindecă care aleargă la Biserică.
Dar mântuirea ca restabilire a tuturor în fericirea veşnică şi iertare a tuturor după înviere, promovată de Origen, a fost condamnată în Biserică de sf sinoade ecumenice, inclusiv şi persoana lui Origen.
Daca Dumnezeu este omniprezent vesnic, asta nu inseamna ca nu poate să fie şi ne-omniprezent( sf Grigorie Palama spune că, "Dumnezeu este totul întru toate şi întru nimenea nimic", adică, poate transcede totul, şi totuşi, poate să nu se amestece cu nimic necurat, e dreptul Lui şi stă în puterea Lui) .Daca Dumnezeu este omniprezent vesnic asta nu inseamna ca nu poate sa uite durerile pacatosilor care se chinuiesc , ce bucurie ar mai avea Maica Domnului plangand pentru cei ce se chinuiesc vesnic daca tot n-ar mai putea sa le ajute?In Scriptura se foloseste si Imparatia lui Dumnezeu (care cuprinde atat raiul cat si iadul unde s-a coborat Hristos) si Imparatia Cerului . Cand cineva zice ca o sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu are dreptate fiindca nu poate trece in nefiinta, ci merge la bine sau la rau.
Daca Dumnezeu este omniprezent vesnic, acest fapt nu înseamnă că nu este şi drept, asta nu înseamnă că nu răsplăteşte fiecăruia după faptele sale, parabola cu Lazăr, Înfricoşata judecată, cel care nu a avut haină de nuntă, cel care a ascuns talantul, fecioarele nebune, calea largă şi lată care duce la pierzare. neghina alesă din grâu , pleava care va fi aruncată în foc , ş.a. vorbesc despre acelaşi fapt, că mulţi se vor osândii, că lumea se va împărţii.
De unde aţi scos expresia cu Maica Domnului care plânge veşnic pt cei care se chinuie? Şi care parcă vă este argument de netrecut, anume că, pt acest motiv Dumnezeu ar ierta totul.
Îmi lăsaţi impresia că Dumnezeu, care este rău, pt bunătatea omenească, ar schimba soarta chinurilor. Nu este adevărat! Sf Isaac Sirul spune că, cei care se vor învrednicii de cealaltă viaţă fericită, nu vor avea părere de rău pt păcătoşi, care vor fi aruncaţi în chin veşnic, şi care ei îsăşi şi-au ales a fi vrăjmaşi lui Dumnezeu şi oamenilor.
Noi înţelegem şi ne exprimăm, prin împărăţia Lui Dumnezeu, la locul unde împărăţeşte Hristos cu drepţii, care spaţial este diferit de iad, chiar dacă şi iadul nu este înafara "Împărăţiei" sau mai bine spus a stăpânirii Lui Dumnezeu, pt că într-adevăr, a Lui sunt toate, iar a arunca în foc, este a Unuia care are putere de domnie, deci va domnii şi peste păcătoşi.
Chiar dacă împărăţia Lui Dumnezeu este spaţială, geografică, ea este şi o stare existenţială ca, bucurie , trăire, desfătare, vedere, etc, ( împărăţia Lui Dumnezeu este înlăuntru vostru) , dar cei care nu se vor mântuii, vor fi lipsiţi de amândouă aceste forme de vieţuire.
Păcătoşii vor simţii lipsa prezenţei lui Dumnezeu şi faptul că au greşit împotriva iubirii , ăsta va fi un chin groaznic, pe lângă altele multe ca, foc, tartar, miros insuportabil, vederea scârboasă a demonilor, viermele neadormit, durerea, viciile, şi lipsa posibilităţii de ale satisface, singurătatea, întristarea, gândul veşniciei pedepselor , etc.
Scurt, se poate concluziona că, din moartea sufletescă şi chinuri veşnice păcătoşii nu se vor mântuii, dar vor învia cu trupul toţi spre locuri diferite de vieţuire veşnică.