Am citit în vreo două cărţi traduse din ruseşte că Mitropolitul (acum proslăvit) Filaret sfătuia pe duhovnicii, care primeau la spovedanie creştini care nu aveau nume de sfinţi, să le dea acestora un nume de sfânt şi să-i împărtăşească cu acest nume. De când am citit această recomandare - acum câţiva ani - am şi început să o pun în aplicare. Acum am aflat că [...] noul consilier pe probleme canonice se interesează de temeiul canonic al acestei practici... Cred că vin zile în care voi fi tras la socoteală pentru acest mare "păcat", de aceea vă rog să mă ajutaţi cu nişte trimiteri mai exacte la opera Sfântului Ierarh Filaret şi nu numai, ca să fiu în stare să dau un răspuns mai întemeiat. E binevenită şi orice hotărâre a vreunui sinod local din Rusia, etc., chiar şi în limba rusă.
Ruşii fac mare problemă din asta, fundamentându-se (orbeşte) pe "
Настольная книга священнoслужителя", scrisă de protoiereul Mihail Bulgakov. Acesta însă nu aduce nici un argument solid în acest sens, pentru că ele nu există şi nici nu pot exista. Ba uneri chiar se face de râs cu nişte concluzii şi explicaţii cu care sunt sigură că nu veţi fi deacord, de exemplu că femeile care poartă numele "Maria" să nu pretindă că poartă numele Maicii Domnului, că nu sunt vrednice de aşa ceva, ci numele altor sfinte Marii
. Şi acest exemplu nu e singular.
Teoretic se poate pune orice nume copilului, dar practic nu trebuie să se abuzeze.
Îl rog chiar pe acest părinte care mi-a scris să se implice în discuţie şi să prezinte argumentele aduse de Sf. Filaret, pt că eu doar am auzit de ele, dar nu le-am citit, pentru că din start am altă poziţie.
P.S. Îmi cer scuze că am plasat mesajul acestui preot fără să-l vă întreb, dar totodată am exclus câteva cuvinte care i-ar fi încălcat dreptul la anonimat.