Posturile Bisericii au fost profețite încă din Vechiul Legământ:Doamne ajută!
Mă preocupă problema postului ortodox în formula pe care o ştim cu toţii. De cînd Sfinţii Părinţi au hotărît cele patru perioade de post plus zilele de miercuri şi vineri?
În Biserică nu s-a trecut de la o formă de post la alta, ci aceste patru tipuri de postiri (post negru, ajunare, fără ulei și fără vin - mâncare uscată, cu dezlegare la ulei și vin) au coexistat în Biserică din început, doar că există timpuri ale lor recomandate de Biserică.Doamne ajută!
Sfinţii Apostoli şi primii creştini în ce fel posteau? Au continuat ei o vreme tradiţia străveche a postului negru? Cînd, cum şi de ce s-a pretrecut tranziţia de la nemîncare la mîncarea vegetală?
Postul negru nu permite nici consumul de apă. Dar ce ne privește pe noi aici ce fac alții pentru sănătate? Dieta nu este totuna cu postul, scopul deosebindu-le, precum și complexitatea implicațiilor ce le presupune postul (cf.Is.58:5-10).Oamenii au ţinut posturi lungi în care au băut doar apă, nu e nici un secret lucrul ăsta. Şi nu erau neapărat religioşi. Au făcut-o pentru detoxifiere şi autovindecare. Deci e posibil să nu mănînci deloc 40 de zile, în general, fără să invoci argumentul supranaturalului.
Nu este singurul caz; mai sunt multe cazuri ca acesta (în afară de cel al Mântuitorului) în Paterice și Viețile Sfinților. Sf.Nicolae Velimirovici putea să țină post negru (dacă nu mă înșală memoria, chiar mai mult de) patruzeci de zile.Cred că singurul caz de post negru, fără mîncare şi fără apă, este cel al lui Moise. Aici probabil a fost o intervenţie divină, deoarece omul nu rezistă fără apă mai mult de cîteva zile.
Unde este stipulat în Biblie acest motiv? Și care oameni s-au încăpățânat, și să ce? Pentru ce vă expuneți părerile personale (evident neîntemeiate biblic, eronate), "completând" Scriptura?... Dumnezeu le-a oferit oamenilor iarba pămîntului cu sămînţa ei spre mîncare (Facerea cap. 1), dar mai tîrziu le-a permis să consume carne fără sîngele ei din cauza încăpăţînării oamenilor (Facerea cap. 9). Intenţia Lui a fost bună, alegerea noastră a fost proastă...
Aş fi bucuros să faceţi referire la orice lucrare a Sfintei Tradiţii care să confirme că postul Lui Hristos din Carantania a fost unul negru, fără apă. Din Scriptură reiese că Mîntuitorul a flămînzit după 40 de zile, nu spune nimic de faptul că ar fi însetat, cum ar fi fost firesc să se întîmple mai întîi.Nu este singurul caz; mai sunt multe cazuri ca acesta (în afară de cel al Mântuitorului) în Paterice și Viețile Sfinților. Sf.Nicolae Velimirovici putea să țină post negru (dacă nu mă înșală memoria, chiar mai mult de) patruzeci de zile.
Raţiunea Lui Dumnezeu sau Hristos gîndeşte omul şi creaţia dintru început în forma cea mai bună, ideală. Omului îi este dată hrana vegetală spre viaţă eternă şi sănătate. Lui Adam nu-i spune Dumnezeu să ucidă animale ca să le consume carnea, nu-i spune nici să le consume laptele şi ouăle.Unde este stipulat în Biblie acest motiv? Și care oameni s-au încăpățânat, și să ce? Pentru ce vă expuneți părerile personale (evident neîntemeiate biblic, eronate), "completând" Scriptura?
Dumnezeu este Cel Care decide ca omul să poată consuma carne, cu condiția să lase sângele să se scurgă. Condițiile climatice s-au schimbat după potop, viața oamenilor scurtându-se cu ordinul sutelor de ani, etc. Părintele Serafim Rose gândește că consumul cărnii este permis omului de către Dumnezeu datorită noilor condiții climatice de după potop.
Orice om greşeşte, chiar şi Sfinţii au greşit cîteodată. De aceea ne consultăm reciproc, să mai aflăm cîte una-alta spre îmbunătăţirea vieţii trupeşti şi duhovniceşti întru Hristos Iisus.P.S.
Observ că, deși nu aveți suficiente cunoștințe de credință, vă permiteți să faceți speculații fără rezerve uneori, greșind.
Asta unde scrie, la nutriționiști?Domnul nu-l învaţă să jertfească animale, ci omul găseşte plăcerea în a face asta.
De la un preot am auzit chestia asta (om cu doctorat, protopop pe aici). Dumnezeu nu-l învaţă de exemplu pe Abel să jertfească animale. Tot El porinceşte clar: "Să nu ucizi!".Asta unde scrie, la nutriționiști?Domnul nu-l învaţă să jertfească animale, ci omul găseşte plăcerea în a face asta.
Bine, să revenim la Biblie şi să lăsăm pentru alt topic discuţiile despre jertfele de animale.Preotul acela cu doctoratu', nu a citit nici Cartea Facerii, nici Leviticul. Nu am timp de discuții sterile. Vă aflați în secțiunea "Teologie Ortodoxă", fapt ce presupune discuții în baza referatului biblic, nu în baza poveștilor spuse de X,Y, Z.
Cât despre ironia de care mă acuzați, nu ați realizat că era o revenire la rugămintea mea anterioară de a discuta în baza sursei legitime - Sfânta Scriptură?
Nu considerați că a ține cont de regulile discuției (necesitatea de lua în calcul Biblia, ca singura sursă de orientare în discuții) este o dovadă de bun simț? Regret că sursa pe care ați consultat-o v-a înșelat așteptările.
Alimentația omului după cădere a fost „dictată” în primul rând de „animalizarea” lui. Este evident un lucru în prima parte a Cărții Facerii, și anume că după crima lui Cain, omenirea s-a dezvoltat (mai potrivit spus degradat!) în două direcții - urmașii lui Cain - fiii oamenilor - inferiori, animalici, supuși simțurilor, și urmașii lui Set - fiii lui Dumnezeu - superiori urmașilor lui Cain - mai aproape de Dumnezeu, mai înfrânați. Problema gravă a apărut atunci când fiii lui Dumnezeu s-au compromis unindu-se cu fiicele oamenilor, rezultând „uriașii” - culmea răutății pe pământ. Acesta este și motivul pentru care Dumnezeu trimite potopul. Dacă l-ar fi lăsat pe om să „evolueze” în sensul acesta, ar fi însemnat degradarea lui totală și ireversibilă, ajungând precum diavolul, și fiind imposibil să mai fie restaurat. Hrana vegetală, este într-adevăr proprie naturii firești a omului - „toată iarba câmpului, și din toți pomii poți să mănânci...”. Hrana de origine animală apare ca o modalitate mai ușoară de satisfacere a nevoilor trupești, devenite prioritare după cădere. Abel era păstor, și cu siguranță nu creștea animale doar pentru blană sau piele. Cel mai probabil nu consuma carnea, însă posibil să le fi crescut și pentru lapte. Faptul că după potop Dumnezeu îi poruncește lui Noe să se ferească de sânge - simbolul vieții - dovedește că hrana animală devine o obișnuință, și totodată un semn al degradării omului, și a aplecării spre trupesc. Postul, din acest punct de vedere, nu este altceva decât revenirea la normalitatea firi umane. Noi astăzi avem tendința să numim normal ceea ce cunoaștem prin simțuri, și extraordinar ceea ce le depășește. Este și cazul virtuților, pe care noi le vedem ca fiind niște daruri extraordinare ale firi umane, când de fapt starea de virtute nu este altceva decât normalitatea firi umane originale. Postul, este normalitatea firi umane, adică înfrânarea de la tot ceea ce ne poate scoate din comuniunea cu Dumnezeu. Postul lui Adam a fost de a nu mânca din Pom. Postul lui Noe, de a nu mânca sânge. Postul implementat de Moise - ferirea de animale necurate (v. Levitic. )Postul lui Daniel de a nu mânca din carnea spurcată a babilonienilor ci doar semințe. (se știe faptul că cei de la curtea regelui Babilonian erau hrăniți cu cărnurile aduse spre jertfă la marele templu a zeului babilonian Marduk.) Postul Sfântului Ioan Botezătorul - hrana pe care o dă natura de la sine - miere sălbatică și lăcuste. Postul Mântuitorului - păzirea de tot ceea ce este contrat firii umane - postul desăvârșit.
Bine, să revenim la Biblie şi să lăsăm pentru alt topic discuţiile despre jertfele de animale.
Sînteţi de acord că Hristos a gîndit omul ca să consume numai hrană de origine vegetală? A fost asta intenţia Lui originală sau nu? Cu alte cuvinte, de ce nu i-a permis omului dintru început să consume carne, lactate şi ouă?
Este interesantă expunerea dumneavoastră. Mi-a plăcut îndeosebi comparaţia între diferitele tipuri de a posti, avînd ca referinţă postul desăvîrşit al Mîntuitorului.[...]
De acord. Dreapta cumpătare este la mare preţ, în fruntea virtuţilor.Vă doresc spor în ceea ce v-ați propus. Nu uitați însă că Biserica și Mântuitorul a promovat o etica a echilibrului. Nu trebuie exagerat în nici o direcți. Este foarte greu să menții o stare de permanent control a ceea ce faci, de aceea toate acestea trebuie făcut cu un scop.
Dacă postul numai cu apă e dietă, atunci postul cu vegetale ce e? Chiar dumneavoastră aţi clasificat mai sus diversele forme de a posti. Se subînţelege că activitatea duhovnicească trebuie să fie continuă, indiferent dacă mîncăm şi ce mîncăm.Spre exemplu abținerea de la mâncăruri pentru a vindeca trupul eu aș numi-o mai exact dietă decât post. Totuși este un prim pas, urmând ca mai apoi acestă dietă să se transforme în ceea ce este postul cu adevărat - înfrânare de la tot ce este potrivnic omului pentru mântuire.
Este o greşeală comună pe care o face lumea în general. Nu există nici un nutriment sau enzimă care să fie în carne şi să nu se găsească în vegetale (pe cînd invers da). Nici măcar vitamina B12. Dacă discutăm numai despre enzime, acestea sînt din belşug în plante şi seminţele lor şi sînt generate chiar şi sistemul nostru digestiv. Problema cea mai gravă e că se distrug prin tratament termic (o dată cu vitaminele şi o parte din proteine), deci veţi beneficia de enzime doar din carnea crudă (eventual şi din lactate plus ouă crude). Pe cînd dacă veţi consuma vegetale crude, în mod sigur veţi ajuta organismul să proceseze mult mai uşor hrana folosind cu succes enzimele latente în mîncarea vie.Atenție însă! Firea noastră umană trebuie să funcționeze și cu anumite enzime pe care le găsim doar în carne. Acum nu înseamnă că este obligatoriu să mâncăm carne, dar este obligatoriu să nu ne lipsim trupul de aceste nevoi pentru că „trupul este templu al Duhului Sfânt”, iar Sfintele Taine se administrează omului și spre sănătatea și sporul Trupului. Repet însă - alegerea este personală - prin judecarea foarte concretă a cazului împreună cu duhovnicul. Spor și Doamne ajută!
Nu ştiam de istorioara asta. Evident că omul poate să consume ouă şi să fie un Sfînt. Dar sănătatea lui fizică nu va fi la fel ca a unuia care a trăit toată viaţa cu pîine (crudă), cum avem atîtea exemple prin Paretic.Îmi tot vine în minte o povestioară cu un părinte din pustie care a trăit 40 de ani doar cu ouăle păsărilor din zonă, și atunci când niște monahi s-au întâlnit cu el l-au certat pentru faptul că nu ținea postul Bisericii. În acel moment li s-a arătat un înger acelor călugări și i-a certat la rându-i pentru judecata închisă a lor, pustnicul fiind un sfânt.
În păcatul mîndriei pot cădea şi cei care nu postesc. Dacă eu însă am aflat o informaţie valoroasă pierdută în negura istoriei şi o expun publicului, întotdeauna se va găsi cineva care mă va acuza că îmi fac păcate. Dar Domnul ştie mai bine intenţiile mele, dacă din altruism sînt spre folosul celorlalţi sau dacă umblu după lauda lumii în schimb.Nu pot să zic decât ceea ce Mântuitorul le-a spus apostolilor „Ceea ce este la om cu neputință este cu putință la Dumnezeu”. De ceea ce trebuie să ne păzim noi cu adevărat este fariseismul. În rest Domnul să ne ajute.
Înapoi la “CANOANE şi REGULI BISERICEŞTI”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori