Pentru ce totuşi se citesc cele cele 7 rugăciuni "ale îngenunchierii" de la Vecernia din Duminica Cincizecimii?
Haideţi să revenim la context: merge vorba despre îngenunchierea şi neîngenunchierea în biserică în anumite perioade sau zile. Rugăciunile de la Cincizecime, numite "ale îngenunchierii" se citesc după o perioadă în care îngenunchierea era interzisă. După cum spun şi unele Canoane, e vorba de perioada de la Paşti până la Cincizecime. Dacă s-ar fi permis metaniile şi şederea în genunchi în toată această perioadă, atunci nu s-ar mai face atâta "tam-tam" din aceste rugăciuni.
În ce constă această "problemă complicată"?
Problema este complicată pentru că şi istoria celor 7 rugăciuni e complicată, dar mai ales datorită părerii unora (foarte instruiţi, de altfel), care consideră că în perioada pascală erau interzise nu îngenunchierile în general, ci doar cele de la ectenii, pt că exista practica îngenunchierii la ectenii şi de aceea multe dintre ectenii se încheiau (ca şi alte noastre doar la Cincizecime) cu "Apără, mântuieşte,
ridică şi ne păzeşte..." (vezi: "Constituţiile Apostolice").
Cred că în anumite regiuni şi perioade existau tradiţii locale vizavi de acest subiect, dar în prezent este bine să se respecte regula neîngenunchierii generale în perioada pascală, ca semn al bucuriei şi al izbăvirii din robia morţii, prin devenirea de "fii ai Împărăţiei", mai ales că una dintre interpretările date îngenunchierii este tocmai aceea legată de starea noastră de robi.