Pr. Mihail Stanciu raspunde celor care acuza de apostazie BOR:
]Crezi că purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserica Sa – Trupul lui Hristos de pretutindeni se încadrează în limitele gândirii și logicii tale, sau ale altor ”matematicieni” în ale spiritualității? Ne spune însuși Dumnezeu: ”Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.” (Isaia 55, 8-9) Pentru că iubirea Lui de oameni e nelimitată de vreo logică omenească…
1. După logica ta, Dumnezeu-Cuvântul nu trebuia să se mai întrupeze din neamul evreiesc (poporul ales din Vechiul Testament era un chip al Bisericii – noul popor al lui Dumnezeu), la cât de apostat era, nu? Sau la cât de apostați erau preoții iudei, cărturarii și învățătorii poporului? Sau erau apostați unii dintre ei, poate majoritatea lor și a poporului?… Dar dreptul Simeon, Nicodim, Iosif din Arimateea erau drepți și sfinți și-L așteptau pe Hristos, și-i slujeau lui Dumnezeu prin jertfe și rugăciuni primite de El, cu toate că ceilalți din jurul lor, cu care erau în comuniune, erau apostați, nu? Ce i-a făcut să nu iasă din ”legătura cu apostații” din vremea și din neamul lor, văzând aroganța și necredința acelora și primind și ei ocări generalizate de la unii ca tine din vremea lor?
2. În vremea Sfântului Ilie, când majoritatea preoților și a poporului cazuseră în apostazie și se închinau lui Baal, Dumnezeu l-a ”temperat” pe ”puritanul” Ilie care se credea unic slujitor al Lui spunându-i: ”Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!” (3 Regi 19, 18). Deci nici față de Ilie nu Și-a descoperit Dumnezeu aleșii, dar față de tine care judeci într-o logică binară pronia Lui…
3. În vremea lui, Sfântul Maxim Mărturisitorul și ucenicii lui nu erau numai ei singurii ortodocși cărora Dumnezeu le primea rugăciunile și jertfele. Trebuie să judecăm limpede. După încetarea persecuției monotelite (erezie mare, nu glumă, nu calendar) și moartea Sfântului Maxim, s-au convertit instantaneu toți ereticii, clerici și credincioși? Nu, unii rămăseseră ortodocși și în vremea acestei mari frământări, au răbdat prigoana și au asigurat continuitatea Bisericii, nu au ieșit din Biserică. Sigur mai erau, neștiuți oficial, mii de credincioși ortodocși care slujeau lui Dumnezeu. Unii erau și oficial cunoscuți, ca episcopul Romei Martin, alții prin nordul Africii. Și mai mult ca sigur că Dumnezeu S-a bucurat și de cei care, păstori fiind, mai înainte erau eretici și mai apoi s-au pocăit și au revenit la ortodoxie.
4. După cum în pilda cu grâul și neghina, Mântuitorul ne spune că vor crește împreună până la vremea secerișului rânduit de Dumnezeu atât pentru fiecare fir în parte cât și pentru întregul lan, așa și în Biserică, va trimite Hristos secerătorii Săi la vremea cuvenită. Dar nu trebuie să nesocotim nici iubirea Lui și pronia Lui nelimitate care așteaptă întoarcerea păcătoșilor din păcate (necredință, rea credință, patimi) și răbdarea Lui arătată tuturor, mai ales celor care-I sunt fii prin har, dar își risipesc averea și cinstea. Noi, în calitate fii și de mădulare ale Bisericii, nu trebuie să o părăsim când, de fapt, ea are mai mare nevoi de noi, când suferă bolind cu multe mădulare, ci trebuie să ne rugăm și să răbdăm cu stăruință, rugându-ne Domnului să-i vindece pe cei bolnavi. Să nu ne îmbolnăvim noi de mândrie și de dispreț, scârbindu-ne de cei cărora Dumnezeu Însuși le vrea și le caută pocăința, poate și prin răbdarea, cuvântul și rugăciunea noastră. Să ne rugăm Domnului Hristos, cum făcea smeritul Părinte Dosoftei de la mănăstirea Viforâta la ectenia mare, ”pentru ca Domnul Dumnezeu să dea preoți buni Bisericii Sale ca să păstorească poporul cu înțelepciune pe calea mântuirii”. Și să cerem cu nădejdea că și primim și cu mulțumirea pentru toată grija Lui de zi cu zi față de noi și față de Biserică.
5. Criteriul ortodoxiei este, după Sfinții Părinți, iubirea (nu blestemarea, nici calomnierea) de vrăjmași. Dacă ne lipsește această inimă luminată de Duhul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, înseamnă că nu slujim lui Dumnezeu nici în Duh, nici în Adevăr, ci ne înregimentăm nevăzut și neoficial în rândurile ucigașilor de oameni și de Dumnezeu, cu toate ierarhiile, ritualurile și ”rugăciunile” părut ortodoxe în care ne ”integrăm” la arătare și ”oficial”…
6. Domnul Hristos este prezent în Biserica Sa de pretutindeni, și în B.O.R. lucrând cu putere la vindecarea noastră, la împăcarea noastră cu El și între noi. Eu, ca umil și nevrednic preot, văd oameni care se ridică din comă, din boli, care înviază din patimi, care se înnobilează și se îmbunătățesc prin Sfintele Taine, prin credință și prin fapte frumoase. El ne poartă de grijă și nouă, ne rabdă, ne ceartă dar ne și iartă, văd (poate nu atât de întinsă) pronia Lui neîncăpătoare în logica noastră, dar activând duhurile oamenilor spre sfințirea vieții lor. Văd lucrarea Duhului Sfânt care luminează inimile și viețile oamenlor care vor să sporească în har și în credință. Aud și mărturiile lor legate de ajutorul Sfinților și al Părinților Sofian, Cleopa (de exemplu) în viața lor. Sunt experiențe care sfidează și depășesc logica omenească.
7. Mântuitorul Hristos nu-Și trădează Mireasa Sa – Biserica, nu o părăsește niciodată, El o ocrotește și o hrănește, chiar dacă unii păstori nu-și împlinesc misiunea cum se cuvine. Ei vor fi întrebați și judecați de asta și de apostazia lor. Noi să-L trăim cu pace pe Hristos, în rândul și în rânduiala fiecăruia, cu inimă bună și iubitoare ca să ne dea Domnul după inima noastră, vorba Psalmistului, așteptând vremea luminării Duhului Sfânt ca să putem vedea și înțelege minunile din legea și din pronia Lui…
Face ce face acest Parinte numa' pentru a justifica erezia ierarhilor!
Nu e nimic daca Ierarhii nostri fac ecumenism, se roaga cu ereticii, participa in CMB si prin alte organizatii eretice incheind acorduri cu tot soiul de eterodocsi (de exemplu' cel cu monofizitii unde Dioscor si Severus nu mai sunt "eretici" ci saracii, au fost intelesi gresit de Sfintii Parinti de la al 4-lea Sobor Ecumenic de la Calcedon).
Noi suntem impotriva romano-catolicismului si acestor erezii, dar ramanem in "Biserica" pomenind in continuare la Slujba pe ecumenisti!
Cat despre Papa Martin, minte cu desavarsire! Oare de ce a fost schingiut Sfantul Martin? Oare pentru ca n'avea comuniune cu ierarhii monoteliti din Bizant, nevrand sa semneze declaratia apostata?